in Europa..
la intrarea in Bucuresti.
curele, sosete, maiouri, tricouri, tigari, tigari, tigari..
comertzu' e-n floare.... multi chinezutzi, extrem de multi. Din loc in loc cate un tigan, doi, trei.. de fapt, is peste tot si astia. Toata lumea vinde cate ceva, toti au cele mai noi modele, cele mai frumoase sandale si cele mai calitative perechi de chiloti.
n-ai loc sa treci, om de om, n-apuci sa vezi aproape nimic pentru ca blochezi traficu celorlalti participanti la shopping. Totul se petrece repede, atat de repede incat.... ajungi sa termini tot bazarul, sa-ti dai seama ca n-ai cumparat nimic si sa cumperi in fuga 2 perechi de sosete, nu de alta dar nu mai merge scuza cu "ne mai uitam"... ca nu mai ai unde sa te uiti. te-ntorci apoi tot pe randu 2 unde ti se pare tie ca ai vazut ceva frumos.. prostii.. chestia aia e peste tot, doar ca pe randul 2 ai reusit sa o bunghesti in valma de oameni. O probezi, iti place, sau nu... dupa caz sau circumstante.
ajungi acasa, iti limpezesti gandurile si-ti ramane in minte ca undeva acolo... calitatea costa doar un leu...
sâmbătă, 5 septembrie 2009
duminică, 10 mai 2009
unde s-au dus
"in codrul verde, nu se mai vede
nu se mai pierde urma de cai,
nici la izvoare nu mai apare
umbra calare a vreunui haiduc,
unde s-au dus cand au apus
anii de sus ai gloriei lor
unde-s pistoalele, unde-s pumnalele
caii si flintele haiducilor"
au trecut 3 ani.. de la noptile nedormite si umplute cu fizica sau matematica.
imi e dor de vorbele mamei, de felul in care ea ma incuraja, de modul in care priveam viata. imi e dor de ambitia pe care mi-o insuflam cand vorbeam cu tata.... era atat de mandru de mine si de sigur pe reusitele mele incat imi era frica sa nu-l dezamagesc. imi e dor de autobuzul 20 in care se urcau copii de la cnva si vorbeau despre temele pentru acasa.
cred ca am mai scris, si ma repet..
am pierdut dragostea pentru sport, am uitat ca nu-mi place gustul alcoolului sau ca eu nu voi fuma niciodata,... am uitat cum e sa ai ambitie, cum e sa lupti, lupti, lupti pentru chestiile pe care le doresti. am renuntat la singura chestie care face diferenta, vointa, ambitia, caracterul puternic. am ajuns un gras, am desconsiderat scoala , si inca o fac, ma cred prea bun... ce idiot . am dat abdomenele pe narghilea, joggingul pe bere, meciurile de fotbal pe nopti nedormite, visele mele, pe cacaturi.
am vrut sa nu mai scriu despre lucruri sad, doar ca... se pare ca lucrurile faine nu se lasa puse in cuvinte. m-am hotarat sa nu mai scriu prostii despre viata si alte bullshituri pe blogu asta, drept urmare e ultimul blog. imi voi cumpara domeniu prin august, si o sa va povestesc despre locurile frumoase prin care am mers sau voi merge.. va fi mult mai placut, va jur.
nu se mai pierde urma de cai,
nici la izvoare nu mai apare
umbra calare a vreunui haiduc,
unde s-au dus cand au apus
anii de sus ai gloriei lor
unde-s pistoalele, unde-s pumnalele
caii si flintele haiducilor"
au trecut 3 ani.. de la noptile nedormite si umplute cu fizica sau matematica.
imi e dor de vorbele mamei, de felul in care ea ma incuraja, de modul in care priveam viata. imi e dor de ambitia pe care mi-o insuflam cand vorbeam cu tata.... era atat de mandru de mine si de sigur pe reusitele mele incat imi era frica sa nu-l dezamagesc. imi e dor de autobuzul 20 in care se urcau copii de la cnva si vorbeau despre temele pentru acasa.
cred ca am mai scris, si ma repet..
am pierdut dragostea pentru sport, am uitat ca nu-mi place gustul alcoolului sau ca eu nu voi fuma niciodata,... am uitat cum e sa ai ambitie, cum e sa lupti, lupti, lupti pentru chestiile pe care le doresti. am renuntat la singura chestie care face diferenta, vointa, ambitia, caracterul puternic. am ajuns un gras, am desconsiderat scoala , si inca o fac, ma cred prea bun... ce idiot . am dat abdomenele pe narghilea, joggingul pe bere, meciurile de fotbal pe nopti nedormite, visele mele, pe cacaturi.
am vrut sa nu mai scriu despre lucruri sad, doar ca... se pare ca lucrurile faine nu se lasa puse in cuvinte. m-am hotarat sa nu mai scriu prostii despre viata si alte bullshituri pe blogu asta, drept urmare e ultimul blog. imi voi cumpara domeniu prin august, si o sa va povestesc despre locurile frumoase prin care am mers sau voi merge.. va fi mult mai placut, va jur.
luni, 6 aprilie 2009
nu e totul priedut.. do something
Nu o intreba daca a avut orgasm..
in marea de muzica s-ar putea sa se piarda. in marea de oameni e cu siguranta inecata. acolo in lumea ei, departe de tine. otraveste fantanile, arde pasunile, ridica podul de lemn. asta asa, daca ar fi sa privim totul potrivit cu natia noastra, tradatori si lasi de la infrangerea lui decebal pana la vlad tepes sau asasinarea lui antonescu, ar suna frumos si eroic, este insa miselesc si urat..
am fugit tot timpu de responsabilitati, de cuvinte, de fapte... am trait in tacerere si am asteptat sa se uite, am asteptat mult al naibii si inca mai asteptam. am preferat tot timpul sa creem prapastii de tacere in loc de usi ce se pot deschide oricand. am preferat sa fugim in paduri, in munti in loc de a le spune verde in fatza ca nu ne place de turbanul lor. am preferat sa spunem cuvinte frumoase, am alergat tot timpul dupa iepuri , multi iepuri. am ales tot timpul gandind pe termen scurt.. am vazut doar pana in fundul bataturii noastre si am spus ca asta e, asa a vrut Dumnezeu.
in acelasi ton, imi iau adio.. iubito. n-o fac insa direct pentru ca nu vreau sa uiti. nu vreau sa pleci si sa arunci la cos, nu vreau sa zici "daca asa vrei tu".. vreau sa te gandesti cat mai mult, vreau sa visezi, vreau sa simti.. ca asa ai vrut tu. vreau sa le arati candva si altora sa razi sau sa plangi.. nu ma intereseaza. stiu ca o sa le arati si altora. vreau sa spui ca poate ar fi fost mai bine daca .. vreau sa te gandesti la ce-ar fi acum daca.. o sa inchizi fereastra nervoasa, probabil ai inchiso pana sa ajungi la randul asta. o sa o redeschizi insa candva, cand vei avea starea de spirit ce te caracteriza in cele 160 de caractere. cand o sa fii singura o sa ma vezi peste tot si o sa-ti para rau, culmea insa... nu vreau sa suferi. a pornit de la o cifra, a continuat din intamplare si s-a stins in autobuz spre brasov. din nepasarea-ti iubito. trecator, visator.. relativ, negativ.. uitat fara nici un motiv. ai putea sa iei telefonul.. 0 756... 1 .. 5.. 9.. deja iti suna cunoscut , dar esti atat de pierduta incat nu o sa faci nici asta iar peste ani si ani cand ne vom intalni , pentru ca da iubita mea... lumea e mica, iar distanta noastra a fost un 4 in loc de 5.. o sa-mi spui ca randurile astea te-au trimis si mai departe de mine. "n-ai ajuns sa ma cunosti, asa sunt eu, nu ma pot shcimba dintr-o data" , "am fost suparata, si cand sunt suparata nu vorbesc cu nimeni"... vei fi maritata, vei avea o cariera , vei avea o viata de familie pe care ai vrea sa o inbunatatesti mult..
pentru ca..
nu poti sti cu cine a facut dragoste cat timp a avut ochii inchisi
in marea de muzica s-ar putea sa se piarda. in marea de oameni e cu siguranta inecata. acolo in lumea ei, departe de tine. otraveste fantanile, arde pasunile, ridica podul de lemn. asta asa, daca ar fi sa privim totul potrivit cu natia noastra, tradatori si lasi de la infrangerea lui decebal pana la vlad tepes sau asasinarea lui antonescu, ar suna frumos si eroic, este insa miselesc si urat..
am fugit tot timpu de responsabilitati, de cuvinte, de fapte... am trait in tacerere si am asteptat sa se uite, am asteptat mult al naibii si inca mai asteptam. am preferat tot timpul sa creem prapastii de tacere in loc de usi ce se pot deschide oricand. am preferat sa fugim in paduri, in munti in loc de a le spune verde in fatza ca nu ne place de turbanul lor. am preferat sa spunem cuvinte frumoase, am alergat tot timpul dupa iepuri , multi iepuri. am ales tot timpul gandind pe termen scurt.. am vazut doar pana in fundul bataturii noastre si am spus ca asta e, asa a vrut Dumnezeu.
in acelasi ton, imi iau adio.. iubito. n-o fac insa direct pentru ca nu vreau sa uiti. nu vreau sa pleci si sa arunci la cos, nu vreau sa zici "daca asa vrei tu".. vreau sa te gandesti cat mai mult, vreau sa visezi, vreau sa simti.. ca asa ai vrut tu. vreau sa le arati candva si altora sa razi sau sa plangi.. nu ma intereseaza. stiu ca o sa le arati si altora. vreau sa spui ca poate ar fi fost mai bine daca .. vreau sa te gandesti la ce-ar fi acum daca.. o sa inchizi fereastra nervoasa, probabil ai inchiso pana sa ajungi la randul asta. o sa o redeschizi insa candva, cand vei avea starea de spirit ce te caracteriza in cele 160 de caractere. cand o sa fii singura o sa ma vezi peste tot si o sa-ti para rau, culmea insa... nu vreau sa suferi. a pornit de la o cifra, a continuat din intamplare si s-a stins in autobuz spre brasov. din nepasarea-ti iubito. trecator, visator.. relativ, negativ.. uitat fara nici un motiv. ai putea sa iei telefonul.. 0 756... 1 .. 5.. 9.. deja iti suna cunoscut , dar esti atat de pierduta incat nu o sa faci nici asta iar peste ani si ani cand ne vom intalni , pentru ca da iubita mea... lumea e mica, iar distanta noastra a fost un 4 in loc de 5.. o sa-mi spui ca randurile astea te-au trimis si mai departe de mine. "n-ai ajuns sa ma cunosti, asa sunt eu, nu ma pot shcimba dintr-o data" , "am fost suparata, si cand sunt suparata nu vorbesc cu nimeni"... vei fi maritata, vei avea o cariera , vei avea o viata de familie pe care ai vrea sa o inbunatatesti mult..
pentru ca..
nu poti sti cu cine a facut dragoste cat timp a avut ochii inchisi
joi, 12 martie 2009
Ultima ora de Mihail Sebastian
mircea albulescu joaca bine, daca ai nevoie de un personaj puternic, de un om in jurul caruia sa centrezi intreaga actiune... el este. Il prinde aproape orice rol, orice rol important, grav. este un personaj creionat in cele mai mici detalii... pe de alta parte, claudiu bleont, e tipul actorului care te face sa razi, sa intri in piesa. Pune suflet, pune prea mult suflet. Este agitat, este agil, este zgomotos si antrenant. Il prind bine rolurile de actiune, il prinde bine personajul eroului. El m-a facut sa vreau sa merg asta seara la teatru.
Ultima ora, de Mihai Sebastian.. TNB, balcon, etajul 2, cu liftul. Vazusem deunazi si varianta televizata, realizata de cei de la TVR. avem deci, o oarecare idee despre ce se va intampla. stiam replicile, stiam spatiul de actiune. alte emotii insa, alte trairi, o noua distributie. Mircea Albulescu, Claudiu Bleont, Ilinca Goia versus George Constantin, Traian Stanescu, Ilinca Goia, 2009 versus 1993 .... egalitate as putea spune. Albulescu il face pe Constantin, e mai puternic, spune totul fara a folosi mai multe cuvinte. Se misca putin, se impune prin act. Claudiu a fost bun, e tot timpul bun. A fost sarea si piperul, a fost profesorul de istorie pierdut in povestea lui cu Alexandru cel Mare. Pierde insa in fata lui Traian Stanescu. E mai tanar, e mai rapid in miscari, in vorbe. E mai mult decat un om simplu, timid, intelectualul visator. Te uiti la el si oricat ai vrea... nu poti, nu poti sa-l crezi. Poate pentru ca-l stii din alte piese, din Burghezul Gentilom, Noaptea regilor sau Crima pentru pamant. Poate pentru ca oricat ai vrea, Bleont nu este timid, nu este visator. Nu este lipsit de aparare. drept urmare,pierde in fata lui Stanescu , un actor despre care nu stiu mult, de fapt nu stiu nimic. Stiu doar ca are o itnerpretare de exceptie a rolului de Alexandru Andronic.
Ca si confruntare de final avem Ilinca Goia vs Ilinca Goia.. sau 16 ani mai tarziu. E mai matura acum, e mai eleganta, e femeie in toata firea. A lipsit zvacul adolescentin, a lipsit privirea agera de fetiscana si chiar ardoarea cu care iti sprijina ideea. L-a completat insa pe Albulescu, a fost o replica pe masura. Un personaj feminin puternic de la care nu stii la ce sa te astepti. A fost genul de fata pe care mi-ar fi greu sa o invit la o cafea. sa fie egal pentru ca a crescut dar si pentru ca a pierdut inocenta anilor...
una peste alta, piesa lui sebastian merita vazuta. nu o data, ci de doua ori. poate chiar de trei. merita atentie si liniste.
hai la teatru.
Ultima ora, de Mihai Sebastian.. TNB, balcon, etajul 2, cu liftul. Vazusem deunazi si varianta televizata, realizata de cei de la TVR. avem deci, o oarecare idee despre ce se va intampla. stiam replicile, stiam spatiul de actiune. alte emotii insa, alte trairi, o noua distributie. Mircea Albulescu, Claudiu Bleont, Ilinca Goia versus George Constantin, Traian Stanescu, Ilinca Goia, 2009 versus 1993 .... egalitate as putea spune. Albulescu il face pe Constantin, e mai puternic, spune totul fara a folosi mai multe cuvinte. Se misca putin, se impune prin act. Claudiu a fost bun, e tot timpul bun. A fost sarea si piperul, a fost profesorul de istorie pierdut in povestea lui cu Alexandru cel Mare. Pierde insa in fata lui Traian Stanescu. E mai tanar, e mai rapid in miscari, in vorbe. E mai mult decat un om simplu, timid, intelectualul visator. Te uiti la el si oricat ai vrea... nu poti, nu poti sa-l crezi. Poate pentru ca-l stii din alte piese, din Burghezul Gentilom, Noaptea regilor sau Crima pentru pamant. Poate pentru ca oricat ai vrea, Bleont nu este timid, nu este visator. Nu este lipsit de aparare. drept urmare,pierde in fata lui Stanescu , un actor despre care nu stiu mult, de fapt nu stiu nimic. Stiu doar ca are o itnerpretare de exceptie a rolului de Alexandru Andronic.
Ca si confruntare de final avem Ilinca Goia vs Ilinca Goia.. sau 16 ani mai tarziu. E mai matura acum, e mai eleganta, e femeie in toata firea. A lipsit zvacul adolescentin, a lipsit privirea agera de fetiscana si chiar ardoarea cu care iti sprijina ideea. L-a completat insa pe Albulescu, a fost o replica pe masura. Un personaj feminin puternic de la care nu stii la ce sa te astepti. A fost genul de fata pe care mi-ar fi greu sa o invit la o cafea. sa fie egal pentru ca a crescut dar si pentru ca a pierdut inocenta anilor...
una peste alta, piesa lui sebastian merita vazuta. nu o data, ci de doua ori. poate chiar de trei. merita atentie si liniste.
hai la teatru.
vineri, 6 martie 2009
pe tren
vagonul 4,
de obicei imi place cand ploua.. dar nu in bucuresti, nu cand e frig, nu cand ma trezesc de dimineata. imi place cand ploua si apoi soarele usuca tot. imi place cand ploua si se ridica putin praful,imi place cand ploua si fac dragoste. nu-mi place cand ploaia imi murdareste blugii, cand trebuie sa feresc baltile, noroaiele si sa am grija la toate mergatoarele pe 4 roti care m-ar stropi din cap pana-n picioare.
imi place sa merg si cu trenul, descult, cu picioarele pe locul din fata, cu diferiti oameni si cu problemele lor. tineri, batrani, barbieriti sau nu, murdari, curati, oameni stersi sau eleganti.... un singur vagon, aceasi linie de tren. nu-mi place cand e aglomerat, cand simti rasuflarea celui de langa tine, cand gentile plastificate fosnesc intruna si fiecare si le indeasa pe unde apuca, mai mai te-ar da pe tine la o parte sa-si puna plasa... de fapt, cred ca si eu fac la fel, binele personal , persoana egoista. :)
destinatie, galati, podisca pe partea dreapta.
daca si acolo e la fel de posomorat.. nu-mi mai place, e obositor. tocmai ce mi-am spalat adidasii.
abia astept sa ma uit la televizor. sa ma cufund in canapeaua din sufragerie, sa ma enervez ca nu merge telecomanda si ca posturile nu sunt reglata... cui i-ar trebui reglaj ? mama se uita in bucatarie si la ea in camera, nu sta nimeni in sufragerie, decat la mesele festive... craciun, paste, revelion sau un gratar de duminica. 0bisnuiam sa nu concep viata fara tv. Bine, obisnuiam sa nu concep nici viata fara sport, si uite unde am ajuns... burtos de bere :)
maxi taxi, traseul 102, neacsu, la dreapta printre blocuri, pe stradutza si pe stanga
o sa am de ocolit noroaie, nu-mi place
cand e o vreme ca asta e frumos doar sa conduci, spre un loc indepartat unde e frumos.
vagonul 4, locul 53...
de obicei imi place cand ploua.. dar nu in bucuresti, nu cand e frig, nu cand ma trezesc de dimineata. imi place cand ploua si apoi soarele usuca tot. imi place cand ploua si se ridica putin praful,imi place cand ploua si fac dragoste. nu-mi place cand ploaia imi murdareste blugii, cand trebuie sa feresc baltile, noroaiele si sa am grija la toate mergatoarele pe 4 roti care m-ar stropi din cap pana-n picioare.
imi place sa merg si cu trenul, descult, cu picioarele pe locul din fata, cu diferiti oameni si cu problemele lor. tineri, batrani, barbieriti sau nu, murdari, curati, oameni stersi sau eleganti.... un singur vagon, aceasi linie de tren. nu-mi place cand e aglomerat, cand simti rasuflarea celui de langa tine, cand gentile plastificate fosnesc intruna si fiecare si le indeasa pe unde apuca, mai mai te-ar da pe tine la o parte sa-si puna plasa... de fapt, cred ca si eu fac la fel, binele personal , persoana egoista. :)
destinatie, galati, podisca pe partea dreapta.
daca si acolo e la fel de posomorat.. nu-mi mai place, e obositor. tocmai ce mi-am spalat adidasii.
abia astept sa ma uit la televizor. sa ma cufund in canapeaua din sufragerie, sa ma enervez ca nu merge telecomanda si ca posturile nu sunt reglata... cui i-ar trebui reglaj ? mama se uita in bucatarie si la ea in camera, nu sta nimeni in sufragerie, decat la mesele festive... craciun, paste, revelion sau un gratar de duminica. 0bisnuiam sa nu concep viata fara tv. Bine, obisnuiam sa nu concep nici viata fara sport, si uite unde am ajuns... burtos de bere :)
maxi taxi, traseul 102, neacsu, la dreapta printre blocuri, pe stradutza si pe stanga
o sa am de ocolit noroaie, nu-mi place
cand e o vreme ca asta e frumos doar sa conduci, spre un loc indepartat unde e frumos.
vagonul 4, locul 53...
vineri, 27 februarie 2009
Un veac de singuratate..
un an de singuratate a trebuit sa indure cartulia asta ... uitata undeva pe rafturile din camera mea de camin sau pe cele din camera rotunda de la galati. prafuita si mutata de colo colo. "are cam multe pagini" imi spuneam deseori iar timpul liber preferam sa-l umplu cu alte lucruri de nimic. Cu toate astea, gandul de a citi cat mai multe din cele 1001 carti de citit intr-o viata m-a facut sa incep cu ce aveam mai la indemana, pe principiul ieftin si bun.
"O carte in care nu exista nici timp, nici spatiu. Generatii, fapte , personaje, se amesteca intre ele. O epoca se suprapune cu cealalta, visul se confunda cu realitatea, lucrurile evolueaza si totusi nimic nu pare a se schimba. Totul se petrece la limita dintre tragic si comin, viata si moarte. O lume extravaganta, pe cat de indepartata de a noastra pe atat de familiara, cuprinsa intr-un vartej de repere care se regasesc in toate amintirile, in toate istoriile marilor familii. "
Istoria unei familii, unei comunitati, de primul intemeietor pana la cel din urma descendent. Primul.. legat de un copac, ultimul mancat de furnici. O istorie a barbatilor si o poveste de fecioare, cu dragostea , ura si izolarile fiecaruia. Personaje complementare, construite in oglinda, combinand insa toate trairile predecesorilor. Pe alocuri, o carte mai demult despre amor primal decat despre iubirea sincera iar prin celelalte locuri (restul de evenimente dupa eliminarea acelui "pe alocuri" :)) ) o carte a fluturilor , o carte a gustului, a sinceritatii fiintei umane , a linistii sufletesti si a dragostei sincere.
Un roman ciclic, cum le-ar placea unor sa spuna, asemenea unui cerc ce totusi nu se inchide dar se continua in adancime precum imaginile cu personaje de benzi desenate hipnotizate. Un veac de singuratate aduce un iz vechi, mirosul de praf, de mucegai, imaginea materiei ce a vazut si auzit multe.
ce am mai citit: gyorgy dragoman - regele alb
. O carte destul de interesanta, premiata cu o gramada de titluri. Un autor tanar, nascut in romania, maturizat la vecinii nostri unguri. Un roman taiat, rupt, structurat in episoade ce parca nu se leaga, avand insa continuitatea ideei. As putea spune ca este romanul dramei regelui alb, viata unui copil intr-o perioada pe care, dupa 20 de ani de la comunism, unii dintre noi tot o regreta. jocul de fotbal, simularile razboiului, prietenii din cartier, baietii mai mari si oamenii necunoscuti iti aduc aminte parca de propria copilarie, traita totusi in alta epoca.http://gyorgydragoman.com/?p=251&language=ro
http://berea-de-dupa.blogspot.com/2008/06/regele-alb-gyorgy-dragoman.html
http://www.bookblog.ro/x-mihaela-butnaru/regele-alb/
"Totuşi, cu tot talentul scrierii (cartea mi se pare ireproşabil construită), Regele alb nu este romanul care să schimbe radical sau să influenţeze direct ideile şi sentimentele, atitudinile cuiva pretenţios, cu aşteptări mari, hrănite de cronicile favorabile. Cartea este una dintre acelea care se termină după ce ai închis coperta a patra. Uneori, nici nu trebuie mai mult."
sâmbătă, 21 februarie 2009
degeaba
nu prea-mi e somn. noptile s-au transformat in zile si se aduna, seara de seara minute traite fara rost. prea tarziu pentru anumite lucruri, si totusi prea devreme pentru nani. n-am chef de nimic, nici de istorisirea asta... se aude doar compu lu alex, si fundu care-mi e intepenit de atat stat pe scaun... nu fundu meu nu se aude, se simte :)
as mai citi, dar cu siguranta nu o sa mai am chef nici de asta la scurt timp
ciudat chiar n-am chef de nimic acum
devin din ce in ce mai multe perioadele astea de not in the mood, no chef si miserupism
n-am inspiratie pentru nimic.
as mai citi, dar cu siguranta nu o sa mai am chef nici de asta la scurt timp
ciudat chiar n-am chef de nimic acum
devin din ce in ce mai multe perioadele astea de not in the mood, no chef si miserupism
n-am inspiratie pentru nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
