unde s-au dus

"in codrul verde, nu se mai vede
nu se mai pierde urma de cai,
nici la izvoare nu mai apare
umbra calare a vreunui haiduc,
unde s-au dus cand au apus
anii de sus ai gloriei lor
unde-s pistoalele, unde-s pumnalele
caii si flintele haiducilor"

au trecut 3 ani.. de la noptile nedormite si umplute cu fizica sau matematica.
imi e dor de vorbele mamei, de felul in care ea ma incuraja, de modul in care priveam viata. imi e dor de ambitia pe care mi-o insuflam cand vorbeam cu tata.... era atat de mandru de mine si de sigur pe reusitele mele incat imi era frica sa nu-l dezamagesc. imi e dor de autobuzul 20 in care se urcau copii de la cnva si vorbeau despre temele pentru acasa.
cred ca am mai scris, si ma repet..
am pierdut dragostea pentru sport, am uitat ca nu-mi place gustul alcoolului sau ca eu nu voi fuma niciodata,... am uitat cum e sa ai ambitie, cum e sa lupti, lupti, lupti pentru chestiile pe care le doresti. am renuntat la singura chestie care face diferenta, vointa, ambitia, caracterul puternic. am ajuns un gras, am desconsiderat scoala , si inca o fac, ma cred prea bun... ce idiot . am dat abdomenele pe narghilea, joggingul pe bere, meciurile de fotbal pe nopti nedormite, visele mele, pe cacaturi.
am vrut sa nu mai scriu despre lucruri sad, doar ca... se pare ca lucrurile faine nu se lasa puse in cuvinte. m-am hotarat sa nu mai scriu prostii despre viata si alte bullshituri pe blogu asta, drept urmare e ultimul blog. imi voi cumpara domeniu prin august, si o sa va povestesc despre locurile frumoase prin care am mers sau voi merge.. va fi mult mai placut, va jur.