viitorul incepe maine

am stat si am rasfoit cateva bloguri inainte, eram curios ce mai scrie lumea, ce mai scriu cei pe care-i cunosc... am trecut repede, incolor, insipid si inodor... nu sunt ca ei, e clar. pe sistemul "stiti voi ceva ce nu stiu eu sau stiu eu ceva ce nu stiti voi?".... imi aduc aminte de tipu ala in autobuz, putin ametit el... mai eram cu nicu, vali.... "blondu asta nu intelge nimic, o sa ajunga bine doar daca merge langa oameni care vor ajunge bine"....

si uite asa am ajuns eu in anul III de facultate, m-am lasat de sport, m-am apucat de bere vin votka si altele, am renuntat la pasiuni gen fotbal, biliard , am inceput sa ma plang ca e frig acasa, pierd noptile de aiurea, la scoala nu ma duc, am renuntat la servici. Am condus baut, am copiat la examene, le-am suparat pe fete, le-am impacat si le-am suparat din nou ca un dobitoc. N-am inteles nimic, in 3 ani, si parca i-am pierdut, cu totul. venisem la bucuresti sa cuceresc lumea, dar se pare ca m-a cucerit ea pe mine... caracterul meu de leu s-a dovedit a fi doar o pisica speriata, tupeista si cam bleaga asemenea lu miaunica ala din Shrek.
am cunoscut cei drept si oameni de caracter, simpatici sau mai putin simpatici, deschisi, joviali, prietenosi.. fiecare in felul sau. bucurestiul nu te lasa sa fii asa cum ti-ai dori. am inceput sa-i copiez, in vorbe, in comportament, am renuntat la tot ce ma definea si am devenit ei...... am ajuns sa cred ca plafonarea persoanala se datoreaza celorlalti, intr-un mediu stationar, n-ai cum spera la mai mult. inainte credeam ca totul tine doar de tine. dar ce se intampla cand nu mai esti tu... tine de ei? eu nu sunt ca ei

viitorul incepe maine, asa spunem tot timpul : "de maine ma apuc sa invat", "de maine o sa fiu un om mai bun", " de maine nu o sa o mai insel", "de maine nu mai beau si dua burta jos", "de maine voi fi mai activ, voi pretui fiecare minut, voi face ca timpul sa conteze", "de maine o sa-i spun buna ziua portarului de la camin", "de maine voi fi mai organizat, mai econom"... de maine, dar maine e de fapt azi iar gandul ca abia maine o sa trebuiasca sa o luam din loc ne linisteste...

de ce ne multumim in starea asta gri....?
de ce ne plangem, de ce-i lasam pe altii sa traga de noi... ?... hai sa-i luam noi de urechi.
de ce suna ceasul de dimineata si avem tendinta sa-l oprim, sa taca, ? sa ne lase.. hai sa o luam inainte, sa-l inchidem inainte de a se trezi el
de ce ni se pare ca nu avem timp? hai sa prioritizam,
oare suntem singurii care se murdaresc pe pantaloni cand ploua si e noroi pe jos?

blogul asta nu e pentru voi, e pentru mine

m-am pierdut...

viitorul incepe maine.