joi, 25 decembrie 2008
marți, 23 decembrie 2008
franturi din ganduri de copil... inceput de nop7e
ce-i drept e ca aveam nevoie de ceva muzica buna vacanta asta, ceva folk sau balade vechi. muzica aia care te linisteste, muzica aia care-ti face sufletul liber, acordurile alea care-ti arata ca exista si lucruri bune. am gasit din intamplare un concert din 2003 . cu ce e ? mmm tandreturi tandru femeie corifei alifantis baniciu andries vintila folk circ globus concert live romania Mai jos aveti partea 1, pe celelalte o sa le gasi la related pe youtube in caz ca va captiveaza asa cum a facut cu mine.
in alta ordine de idei cam asta e craciunul meu. culoarea de albastru.
bradu nici macar nu miroase cum ar trebui
.. simt totusi
iz de portocale
dar imi e lene, sa le desfac, sa arunc cojile.. sa ma spal pe maini dupa. le-as vrea pe un platou imens. cu niste kiwi si ananas. un pahar de cola
mos craciun a venit ieri... pe 25 vor veni gratarele si alte alea.
pe la casele vecine, pe la televizor.. la telejurnal dupa cum obisnuieste andries sa spuna.
nici macar nu ninge
iar blugii mei sunt tot la croitorie
ganduri rupte. eu stiam ca moshul vine cu sania, acum si-o fi luat role?
eram 5 pustani in frig si o chitara.
de fapt, are rate la banca... moshul vine la copii.. tu mai esti copil? si doedata iti dai seama ca esti mai mare decat atunci cand erai mic si-ti doreai sa fii mare.
cantam prin cartier, prin maxi taxi. pe la colegii de clasa . pe mine ma cheama X.. acolo, la bratesul mare
era un film cu un personaj de a furat cracinul. mare hotz, a plecat cu trairile noastre iar noi nici macar nu l-am simtit. acum e departe, nu-l mai pot ajunge
se repeta pana si filmele de sarbatori, ba e ala cu singur acasa, ba cel cu arnold care vrea sa cumpere un ironman pt fisu. nici ei nu mai cred in mos craciun
cum era aia?.. cine nu mananca tot nu primeste cadouri?... mosule, dar noi nu avem ce manca... nu stam la discutii,ori papati ori primiti o nuia
m.. stai,asta era parca cu alta ocazie.
prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt
primiti cu colindul?
imi vreau emotiile inapoi..
trezitul de dimineata, fugutza la brad
imi vreau jucaria aia cu care ma jucam o zi intreaga
vreau izul ala de sarbatoare
mi-as dori de ziua mea dvd-ul cu concertul de mai sus....
va pup
in alta ordine de idei cam asta e craciunul meu. culoarea de albastru.
bradu nici macar nu miroase cum ar trebui
.. simt totusi
iz de portocale
dar imi e lene, sa le desfac, sa arunc cojile.. sa ma spal pe maini dupa. le-as vrea pe un platou imens. cu niste kiwi si ananas. un pahar de cola
mos craciun a venit ieri... pe 25 vor veni gratarele si alte alea.
pe la casele vecine, pe la televizor.. la telejurnal dupa cum obisnuieste andries sa spuna.
nici macar nu ninge
iar blugii mei sunt tot la croitorie
ganduri rupte. eu stiam ca moshul vine cu sania, acum si-o fi luat role?
eram 5 pustani in frig si o chitara.
de fapt, are rate la banca... moshul vine la copii.. tu mai esti copil? si doedata iti dai seama ca esti mai mare decat atunci cand erai mic si-ti doreai sa fii mare.
cantam prin cartier, prin maxi taxi. pe la colegii de clasa . pe mine ma cheama X.. acolo, la bratesul mare
era un film cu un personaj de a furat cracinul. mare hotz, a plecat cu trairile noastre iar noi nici macar nu l-am simtit. acum e departe, nu-l mai pot ajunge
se repeta pana si filmele de sarbatori, ba e ala cu singur acasa, ba cel cu arnold care vrea sa cumpere un ironman pt fisu. nici ei nu mai cred in mos craciun
cum era aia?.. cine nu mananca tot nu primeste cadouri?... mosule, dar noi nu avem ce manca... nu stam la discutii,ori papati ori primiti o nuia
m.. stai,asta era parca cu alta ocazie.
prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt
primiti cu colindul?
imi vreau emotiile inapoi..
trezitul de dimineata, fugutza la brad
imi vreau jucaria aia cu care ma jucam o zi intreaga
vreau izul ala de sarbatoare
mi-as dori de ziua mea dvd-ul cu concertul de mai sus....
va pup
vineri, 12 decembrie 2008
Tropicul cancerului - Henry miller
auzisem de carte insa nu ceva concludent. de fapt, pentru mine era bine doar simplul fapt ca am auzit de ea.."merita citita" imi spuneam, si uite asa am reusit sa pun mana pe ea.. de fapt mi-a dato iulia "mie nu mi-a placut, dupa primele pagini am lasato, are un stil.. mm, las ca vezi tu". au trecut insa cam 5 luni pana m-am apucat de citit, nush, din comoditate sau poate din felul urat in care cei de la tipogrfie au asternut cuvintele pe hartie.. o hartie ieftina..
la prima vedere scandalizeaza, la a doua la fel, a treia nu stiu daca mai are cineva rabdare. e intradevar un roman lipsit de prejudecati, ce subliniaza toate lucrurile urate din societate, toate lucrurile urate din noi... si, ce-i dureros e ca nu poti contrazice, nu poti nega si nu poti fugi de aceste cuvinte. te ataca, le judeci, le ataci la randul tau, insa.. fac parte din tine. sunt lucruri de care te-ai lovit, sau te vei lovi, sunt lucruri pe care le declari jignitoare, dar de care la randul tau te-ai folosit.. macar o data
"e posibil ca toti sa fim condamnati, sa nu existe nici o speranta pentru noi, pentru nici unul dintre noi, dar, daca asa stau lucrurile, hai sa scoatem un ultim urlet de suferinta atroce, care sa inghete sangele in vine, un strigat sfasietor de sfidare, un strigat de razboi ! La naiba cu lamentatiile ! La naiba cu elegii si bocete funebre ! La naiba cu biografiile si povestirile, cu bibliotecile si muzeele. Sa-i lasam pe morti sa-i devoreze pe morti ! Noi, cei vii, sa dansam in jurul gurii craterului, sa dansum un ultim dans al agoniei! Dar sa fie chiar un dans ! "
daca aiputerea de a da fata in fata cu o carte ce isi propune sa scoata ce e mai rau din tine, daca ai curajul sa o infrunti si esti pregatit sa accepti mizeria periferica a realului in care traim cu totii.. poti incerca.. altfel.. poate ramane prafuita pe un raft de biblioteca
miercuri, 3 decembrie 2008
S-a anulat
suntem aici, in fata garii. o bodega
tuborg sa fie
e 23.00.... ar trebui sa mergem sa ne luam bilete, e coada...
sa vina toti, e o bodega... gara de nord
destinatia?.. ucea, apoi autobuz spre victoria de unde urmeaza 5-6 ore (vara) pana la cabana turnuri. 2 bilete cu carnetu de student, 2 cu legitimatie, restu intreg
ce tren?..
trenul de 23.58..
tre... trenul acesta s-a anulat. e 23.30, gara de nord echipati pt crestele fagarasului doar ca trenul nostru s-a anulat..
deee... de cand?..
de mai bine de 1 an.
e 2 noaptea, suntem in otopeni il asteptam si pe cristi sa vina cu papucul... un logan de buzau si un papuc de galati. ne-am ratacit putin prin brasov, am dus maimutzu la engleza destul de des am ascultat rhcp la un sony ericsson.. am obosit.. bogdan aproape atipise la volan siiii. s-a strigat pauza. din rau, in mai rau. eram cu totii obositi.. s-a anulat
cu greu, bogdan m-a lasat pe mine sa conduc ultimii 80 km pana in victoria.. "esti singurul din univers care m-a inlocuit vreodata " :) urmand sa exclame "nu mai am chef, m-i s-a luat de tura asta" asta dupa ce am fost nevoiti sa mergem vreo 6 km prin gropi, gheata, noroi... 7 dimineata, frig... frig rau... trenul nostru se anulase.
am inceput totusi sa urcam, catinel, catinel cu obisnuitele pauze de poze si ciocolata... si am tot urcat. a fost mai mult o batalie psihica pentru fiecare dintre noi, nedormiti de mai bine de 24 de ore, intamplari ce ne-au scazut din elan si noroiul din ultima parte de drum au fauct ca urcusul sa para interminabil... "mariana mariana , unde-i cabana?"
inca 30 de minute... am cazut prima oara in genunchi
ma gandesc la maratonul pietrei craiului.. irina imi povesteste despre experientele de la carpathian adventure, mai facem o pauza, mai strangem din dinti... incepem sa zambim, incepe o bataie cu zapada, eu nu prea am tinta, mihai se ascunde dupa copaci.. hai, ia o ciocolata cu rom
inca 15 minute si alunec din nou... is terminat, nu am conditie fizica, se lauda mihai.. nu mai pot, ma dau eu cocos.. si zbang un bulgare dupa ceafa, zambim si urcam mai departe.. vedem cabana.. drept in fata noasta iar in 10 minute suntem la caldurica. ne uitam unii la altii si suntem mandri de noi, "te simti multumit cu tine cand faci o proba de foc" , asa-mi spunea irina despre probele din carpathian adventure.
nea nelu ne face o ciorba si ne pune cate un ceai, scoatem si noi ce avem prin traista, mancam, facem galagie e frumos..
ziua 2
cabana turnuri, cabana podragu, un urcus de aprox 3 ore, de data aceasta fara rucsaci in spinare si putin mia odihniti. L-am luat cu noi si pe Ballo... aveam trioul perfect (Balan, Ballo si Baloa :)) ) alex balan, ballo the dog si mihai baloiu :) s-a lasat cu poze.. multe, vant puternic, coafura rezista. crestele fagarasilor se impuneau din toate directiile. o paleta de culori ce cu greu poate fi exprimata in cuvinte. vedetele zilei, 4 capre negre pe o stanca.. mai departe.. senzational. vor vorbi pozele
seara am petrecuto in stilul traditional, mancarica, un remi, o tabla, palavre, povestiri de munte... sa nu uitam de vinul fiert, de cabanierul cumsecade. ne-am imprietenit repede si cu ceilalti de acolo, mai era un grup din brasov si unul din mures.. asta e frumos la oamenii de munte, sunt caldurosi si primitori, sunt toti la fel..
ziua 3
ne-am trezit in 2 transe, stabilisem cu o seara inainte ca vom pleca separati.. pe masini, unii dintre noi vrand sa ajunga in bucuresti mai repede (bogdan,iuli, alex, mariana, alex b),
ceilalti (eu, cristi, mihai si oana) vrand sa mai zaboveasca cat se poate in aceste locuri minunate.. am urcat din nou pret de o ora spre cabana podragu, de data aceasta pe malul inghetat al raului. cristi vroia sa mai traga cateva zeci de poze. rar iti e dat sa vezi bucati de geata si zapada pe sub care apa se strecoara nevazuta si din loc in loc cate o spartura.. rar iti e dat sa vezi ca stai cu bocancul pe un varf de brad.... wtf ??? !!!.. bradu asta are cel putin 5-6 metri, noi stam pe zapada, deasupra lui.. iar de acolo de unde eram, ne-am dat drumu la vale in fund pret de vreo cateva sute de metri.... yupeeeeee
incet incet ne-am indreptat din nou catre cabana, cu rucsacii deja facuti ne-am luat la revedere de la nea nelu, am fauct o poza si am luato usurel usurel catre papukul nostru...
nu am mers 30 minute ca vine mesajul lui alex (ei plecasera cu 3 ore mai devreme)... aici jos e noroiul cat casa, imi e frica sa nu ma innec, nu stiu cum mai scoateti masina.. ne-am inarmat cei drept cu tot optimismul din lume... NOOOT ... anyway am ajuns si noi jos, am vzt situatia la fata locului... noroi, papuk, trecut, curat, jet :)
ne-am mai oprit si prin localitatea fagaras, am mancat ceva am luat cateva beri, am stat la povesti si ne-am indreptat spre casa, DN1 aproape gol, atmosfera placuta iar la 23.00 dormeam ca un prunc
s-a anulat pe drequ :)
tuborg sa fie
e 23.00.... ar trebui sa mergem sa ne luam bilete, e coada...
sa vina toti, e o bodega... gara de nord
destinatia?.. ucea, apoi autobuz spre victoria de unde urmeaza 5-6 ore (vara) pana la cabana turnuri. 2 bilete cu carnetu de student, 2 cu legitimatie, restu intreg
ce tren?..
trenul de 23.58..
tre... trenul acesta s-a anulat. e 23.30, gara de nord echipati pt crestele fagarasului doar ca trenul nostru s-a anulat..
deee... de cand?..
de mai bine de 1 an.
e 2 noaptea, suntem in otopeni il asteptam si pe cristi sa vina cu papucul... un logan de buzau si un papuc de galati. ne-am ratacit putin prin brasov, am dus maimutzu la engleza destul de des am ascultat rhcp la un sony ericsson.. am obosit.. bogdan aproape atipise la volan siiii. s-a strigat pauza. din rau, in mai rau. eram cu totii obositi.. s-a anulat
cu greu, bogdan m-a lasat pe mine sa conduc ultimii 80 km pana in victoria.. "esti singurul din univers care m-a inlocuit vreodata " :) urmand sa exclame "nu mai am chef, m-i s-a luat de tura asta" asta dupa ce am fost nevoiti sa mergem vreo 6 km prin gropi, gheata, noroi... 7 dimineata, frig... frig rau... trenul nostru se anulase.
am inceput totusi sa urcam, catinel, catinel cu obisnuitele pauze de poze si ciocolata... si am tot urcat. a fost mai mult o batalie psihica pentru fiecare dintre noi, nedormiti de mai bine de 24 de ore, intamplari ce ne-au scazut din elan si noroiul din ultima parte de drum au fauct ca urcusul sa para interminabil... "mariana mariana , unde-i cabana?"
inca 30 de minute... am cazut prima oara in genunchi
ma gandesc la maratonul pietrei craiului.. irina imi povesteste despre experientele de la carpathian adventure, mai facem o pauza, mai strangem din dinti... incepem sa zambim, incepe o bataie cu zapada, eu nu prea am tinta, mihai se ascunde dupa copaci.. hai, ia o ciocolata cu rom
inca 15 minute si alunec din nou... is terminat, nu am conditie fizica, se lauda mihai.. nu mai pot, ma dau eu cocos.. si zbang un bulgare dupa ceafa, zambim si urcam mai departe.. vedem cabana.. drept in fata noasta iar in 10 minute suntem la caldurica. ne uitam unii la altii si suntem mandri de noi, "te simti multumit cu tine cand faci o proba de foc" , asa-mi spunea irina despre probele din carpathian adventure.
nea nelu ne face o ciorba si ne pune cate un ceai, scoatem si noi ce avem prin traista, mancam, facem galagie e frumos..
ziua 2
cabana turnuri, cabana podragu, un urcus de aprox 3 ore, de data aceasta fara rucsaci in spinare si putin mia odihniti. L-am luat cu noi si pe Ballo... aveam trioul perfect (Balan, Ballo si Baloa :)) ) alex balan, ballo the dog si mihai baloiu :) s-a lasat cu poze.. multe, vant puternic, coafura rezista. crestele fagarasilor se impuneau din toate directiile. o paleta de culori ce cu greu poate fi exprimata in cuvinte. vedetele zilei, 4 capre negre pe o stanca.. mai departe.. senzational. vor vorbi pozele
seara am petrecuto in stilul traditional, mancarica, un remi, o tabla, palavre, povestiri de munte... sa nu uitam de vinul fiert, de cabanierul cumsecade. ne-am imprietenit repede si cu ceilalti de acolo, mai era un grup din brasov si unul din mures.. asta e frumos la oamenii de munte, sunt caldurosi si primitori, sunt toti la fel..
ziua 3
ne-am trezit in 2 transe, stabilisem cu o seara inainte ca vom pleca separati.. pe masini, unii dintre noi vrand sa ajunga in bucuresti mai repede (bogdan,iuli, alex, mariana, alex b),
ceilalti (eu, cristi, mihai si oana) vrand sa mai zaboveasca cat se poate in aceste locuri minunate.. am urcat din nou pret de o ora spre cabana podragu, de data aceasta pe malul inghetat al raului. cristi vroia sa mai traga cateva zeci de poze. rar iti e dat sa vezi bucati de geata si zapada pe sub care apa se strecoara nevazuta si din loc in loc cate o spartura.. rar iti e dat sa vezi ca stai cu bocancul pe un varf de brad.... wtf ??? !!!.. bradu asta are cel putin 5-6 metri, noi stam pe zapada, deasupra lui.. iar de acolo de unde eram, ne-am dat drumu la vale in fund pret de vreo cateva sute de metri.... yupeeeeee
incet incet ne-am indreptat din nou catre cabana, cu rucsacii deja facuti ne-am luat la revedere de la nea nelu, am fauct o poza si am luato usurel usurel catre papukul nostru...
nu am mers 30 minute ca vine mesajul lui alex (ei plecasera cu 3 ore mai devreme)... aici jos e noroiul cat casa, imi e frica sa nu ma innec, nu stiu cum mai scoateti masina.. ne-am inarmat cei drept cu tot optimismul din lume... NOOOT ... anyway am ajuns si noi jos, am vzt situatia la fata locului... noroi, papuk, trecut, curat, jet :)
ne-am mai oprit si prin localitatea fagaras, am mancat ceva am luat cateva beri, am stat la povesti si ne-am indreptat spre casa, DN1 aproape gol, atmosfera placuta iar la 23.00 dormeam ca un prunc
s-a anulat pe drequ :)
miercuri, 26 noiembrie 2008
tu ce-ai face in 80 de minute ?
.. curs de SIE
. claxoane pe Dorobanti
... analist de business
suntem 12... si parca nu se mai termina. mai sunt 30 de minute, o sa para o vesnicie. analist de business again and again
am senzagtia ca sunt singurul caruia nu-i pasa, imi e greu totusi sa cred, n-ai cum sa fii pasionat si interesat de asa ceva, e wasted time. pana si profei ii e ciudat sa vorbeasca despre materia asta.. suntem 12
cu ea 13..
am vorbit ieri cu neta, pierdusem legatura in ultimul an.. "te-am vazut pe lista la pedagogie,e rai repartizat sa predai la un liceu. imi amintesc cand spuneai ca vrei sa predai macar un an in viata ta. tu iti amintesti?".. imi amitnesc cu emotie.
oare cum m-as fi descurcat cu doar 12 oameni in sala
... ar fi criminal
"esti inca tanar iti place sa traiesti clipa, sa cochetezi"... in seara asta sper sa mergem in club, p24
nu am cum sa mai termin modulul psihopedagogic, s-a rupt in anul I sem 2 cand nu m-au primti in examen ca nu aveam prezenta la curs.. examenu... 12 obiective operationale scrise de acasa.... iar problema mea erau prezentele la curs..
m-as fi dus sa vad daca mai pot face ceva, insa.. poate ca are dreptate.. "dont try to be smart, u're just a boy"
am un excel pe desktop, cu things i want to do in life sau things i'll force myself to do... nu am avut curajul sa trec si acest an de "be a teacher".. s-a pierdut emotia, de murit n-a murit, inca ma mai gandesc
.......
cik 10-40 % din facilitatile oferite de o aplicatie software nu sunt necesare sau sunt rar utilizate... curs de sie
mai sunt 10 minute
no doubt se reuneste, pix P&G, o geanta rosie, proiector toshiba.. casc. si-a indreptat parul azi, ii sta mult mai bine.. chiar e interesata si captivata sau e doar politicoasa ?
nu se mai aud claxoane pe strada.. ma uti la cea, 13:15, un sudoku, un sutien alb. O sa fie frig la munte? daca e frig nu-i bai, da nu-mi place umezeala.. da.. ud sa nu fie. iti intra in oase, te macina psihic.. 1800, 1900.. 2000.. 2100.. iti da senzatia de urat
e 13.20...
. claxoane pe Dorobanti
... analist de business
suntem 12... si parca nu se mai termina. mai sunt 30 de minute, o sa para o vesnicie. analist de business again and again
am senzagtia ca sunt singurul caruia nu-i pasa, imi e greu totusi sa cred, n-ai cum sa fii pasionat si interesat de asa ceva, e wasted time. pana si profei ii e ciudat sa vorbeasca despre materia asta.. suntem 12
cu ea 13..
am vorbit ieri cu neta, pierdusem legatura in ultimul an.. "te-am vazut pe lista la pedagogie,e rai repartizat sa predai la un liceu. imi amintesc cand spuneai ca vrei sa predai macar un an in viata ta. tu iti amintesti?".. imi amitnesc cu emotie.
oare cum m-as fi descurcat cu doar 12 oameni in sala
... ar fi criminal
"esti inca tanar iti place sa traiesti clipa, sa cochetezi"... in seara asta sper sa mergem in club, p24
nu am cum sa mai termin modulul psihopedagogic, s-a rupt in anul I sem 2 cand nu m-au primti in examen ca nu aveam prezenta la curs.. examenu... 12 obiective operationale scrise de acasa.... iar problema mea erau prezentele la curs..
m-as fi dus sa vad daca mai pot face ceva, insa.. poate ca are dreptate.. "dont try to be smart, u're just a boy"
am un excel pe desktop, cu things i want to do in life sau things i'll force myself to do... nu am avut curajul sa trec si acest an de "be a teacher".. s-a pierdut emotia, de murit n-a murit, inca ma mai gandesc
.......
cik 10-40 % din facilitatile oferite de o aplicatie software nu sunt necesare sau sunt rar utilizate... curs de sie
mai sunt 10 minute
no doubt se reuneste, pix P&G, o geanta rosie, proiector toshiba.. casc. si-a indreptat parul azi, ii sta mult mai bine.. chiar e interesata si captivata sau e doar politicoasa ?
nu se mai aud claxoane pe strada.. ma uti la cea, 13:15, un sudoku, un sutien alb. O sa fie frig la munte? daca e frig nu-i bai, da nu-mi place umezeala.. da.. ud sa nu fie. iti intra in oase, te macina psihic.. 1800, 1900.. 2000.. 2100.. iti da senzatia de urat
e 13.20...
luni, 17 noiembrie 2008
together we can do more
maricica vrea sa plece..se desparte de barbaaat
ca-i bea banii si anii trece
si a cam slabit la pat.
vadul satului se aduna
sa-l convinga pe barbat
tine toti la maricica, el e greu de induplecat..
n-a tola tola tolanito de-ajuns
in principiu am ascultat mai mult rock.. dimineata la omleta, la pranz cu ciorba de perisoare si chiar seara printre papanasi.. "nu te stiam asa, nu aveam nici o banuiala" a spus teo, "ghidusule ghidusule" era vorba lu carmen dar totul se rezuma, nu-i asa ... la un "moshule, cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie"..
cum a fost?.. scurt, trist ca azi nu sunt cu ei la orange, si totusi o multumire sufleteasca sa vezi ca esti inconjurat de atatia oameni deosebiti.. 37 "ghidusi", moeciu de sus. ceva votka , vin, bere , jack... vin, votka.. si, tot a ramas o sticla nebauta.
am cantat cu mihai versuri din mafia, parazitii, vama, smiley, am facut coregrafie pe rita rita si am insiruit toate bancurile cu putinta.. s-au insirat povesti cu si despre clienti, cu si despre masini, fotbal, flori fete si baieti.
am vizitat cetatea rasnov, ne-am plimbat prin bran, ne-am intors la vila si am gratarit... cam asta a fost, 2 zile de gratareala.. lalalala :)
la intoarcere... Cheile Rasnoavei, drum pietruit matiz versus rav 4.. matiz castiga. Am cam privit cu jind la un bungee jumping si eu si bogdan intrebandu-ne oare cand vom sari. Ne-am multumit insa cu un perete stancos pe care am putut face o mima de escalada, am urcat pe rand.. bogdan, victor, iulia, flori si eu. Mai departe, predeal, sinaia,ceata si aglomerat, gigantul matiz rezista
marți, 11 noiembrie 2008
fight club
eram atat de nerabdator sa termin cartea si sa pot sa postez... vroiam sa scriu
incepand de astazi va propun un blog despre carti, muzica, filme, sport si lucruri marunte ce ne fac viata mai frumoasa. incepand de astazi imi propun sa citesc cate o carte pe saptamana si apoi sa scriu cateva randuri. imi propun sa ascult un album nou, o melodie noua, un videoclip... ceva.. ritm sa fie, mesaj sa aibe. O sa scriu despre filme, despre activitati outdoor si despre chestiile micutze ce se intampla. Voi incerca sa nu mai fiu trist si negativist, sau cel putin sa nu va insuflu si voua asta.. voi incerca sa ma bucur de lucrurile marunte si sa vi le impartasesc..
M-a fascinat inca de cand am vazut filmul, toamna lui 2001 parca pe HBO.. (pt rautaciosi, in 99 cand a aparut aveam doar 11 ani, nu mergeam in cinematografe decat pt 101 dalmatieni.. da?? :P ) Brad Pitt, Edward Norton si cateva batai pe cinste. La asta s-a rezumat atunci filmul, nu intelesesem mare lucru iar finalul m-a confuzionat de tot.. cum.. l-a ucis tipu ala.. stai, deci, chiar, erau 2.. si tipu ala.. l-a ucis... dc zice toata lumea ca e sinucidere.. no no no..
7 ani mai tarziu am vazut cartea pe rafturi la Libraria Noi, am cumparato, am venit acasa foarte entuziast insa... din pacate a ramas prafuita undeva prin sertare si rafturi. mult timp, mult prea mult timp... copil blond pierdut in imagini efemere.
prima regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti depsre Fight Club
a doua regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti despre Fight Club
doar doi tipi la o bataie
cate o bataie pe rand
se bat fara camasi sau pantofi
dureaza atata timp cat e nevoie
astea sunt regulile jocului, regulile cartii, expresiile in jurul carora se invarte "firul narativ" :) . totul se petrece repede si in doar cateva file iti dai seama ca totul a luat proportii, te gandesti ca ai pierdut ceva, ca nu intelegi corect ce se intampla cu adevarat... asa este .. intelegi doar particica ta, fight club-ul tau... restul sunt personaje secundare, fiecare actor principal in propriul joc. Prima regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti despre Fight Club.
Rolul lui este acela de a-ti reaminti de puterea pe care o mai ai. Este un declansator de energii. este poate ultima sansa spre a fi implinit ca persoana, tu cu tine, tu cu ei. Trebuie doar sa ai posibilitatea de a experimenta victoria, macar o data... o singura data, a doua regula a Fight Club-ului este sa nu vorbeste despre Fight Club.
imagineaza-ti cum ar fi persoana ta daca acele rabufniri ale sufletului tau ar iesi la iveala. cum ai fi tu daca ai face exact cum simti, cum crezi fara a te lasa constrans de normele societatii. Daca n-ai depinde de un job pt a te intretine, daca n-ai depinde de familie sau prieteni. Nu suntem primate, nu actionam din instinct iar izolarea e lucrul de care vrem sa scapam...pentru asta.. ne batem, toata viata.. doar doi tipi la o bataie, cate o bataie pe rand, se bat fara camasi sau pantofi, dureaza atata timp cat e nevoie... tu.. si cu tine
"numai prin moarte capatam propriile noastre nume, de vreme ce numai prin moarte incetam sa mai facem vreun efort.Prin moarte devenim eroi"
"iubesc tot ce tine de tyler durden. curajul si inteligenta sa. sangele sau rece. tyler e simpatic, fermecator, puternic si independent iar barbatii il respecta si asteapta de la el sa schimbe lumea in care ei traiesc. tyler e capabil si liber, iar eu nu sunt"
Fight Club este o carte despre tine, este o carte ce analizeaza conditia umana, cu toate bolile ei. Este poate un roman intunecat si periculos, periculos prin faptul ca nu-l mai poti lasa din mana. Fight club te pune in fata unei oglinzi, mai departe tu decizi
"prefer sa te omor decat sa te vad ca duci o viata de rahat"
incepand de astazi va propun un blog despre carti, muzica, filme, sport si lucruri marunte ce ne fac viata mai frumoasa. incepand de astazi imi propun sa citesc cate o carte pe saptamana si apoi sa scriu cateva randuri. imi propun sa ascult un album nou, o melodie noua, un videoclip... ceva.. ritm sa fie, mesaj sa aibe. O sa scriu despre filme, despre activitati outdoor si despre chestiile micutze ce se intampla. Voi incerca sa nu mai fiu trist si negativist, sau cel putin sa nu va insuflu si voua asta.. voi incerca sa ma bucur de lucrurile marunte si sa vi le impartasesc..
M-a fascinat inca de cand am vazut filmul, toamna lui 2001 parca pe HBO.. (pt rautaciosi, in 99 cand a aparut aveam doar 11 ani, nu mergeam in cinematografe decat pt 101 dalmatieni.. da?? :P ) Brad Pitt, Edward Norton si cateva batai pe cinste. La asta s-a rezumat atunci filmul, nu intelesesem mare lucru iar finalul m-a confuzionat de tot.. cum.. l-a ucis tipu ala.. stai, deci, chiar, erau 2.. si tipu ala.. l-a ucis... dc zice toata lumea ca e sinucidere.. no no no..
7 ani mai tarziu am vazut cartea pe rafturi la Libraria Noi, am cumparato, am venit acasa foarte entuziast insa... din pacate a ramas prafuita undeva prin sertare si rafturi. mult timp, mult prea mult timp... copil blond pierdut in imagini efemere.
prima regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti depsre Fight Club
a doua regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti despre Fight Club
doar doi tipi la o bataie
cate o bataie pe rand
se bat fara camasi sau pantofi
dureaza atata timp cat e nevoie
astea sunt regulile jocului, regulile cartii, expresiile in jurul carora se invarte "firul narativ" :) . totul se petrece repede si in doar cateva file iti dai seama ca totul a luat proportii, te gandesti ca ai pierdut ceva, ca nu intelegi corect ce se intampla cu adevarat... asa este .. intelegi doar particica ta, fight club-ul tau... restul sunt personaje secundare, fiecare actor principal in propriul joc. Prima regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti despre Fight Club.
Rolul lui este acela de a-ti reaminti de puterea pe care o mai ai. Este un declansator de energii. este poate ultima sansa spre a fi implinit ca persoana, tu cu tine, tu cu ei. Trebuie doar sa ai posibilitatea de a experimenta victoria, macar o data... o singura data, a doua regula a Fight Club-ului este sa nu vorbeste despre Fight Club.
imagineaza-ti cum ar fi persoana ta daca acele rabufniri ale sufletului tau ar iesi la iveala. cum ai fi tu daca ai face exact cum simti, cum crezi fara a te lasa constrans de normele societatii. Daca n-ai depinde de un job pt a te intretine, daca n-ai depinde de familie sau prieteni. Nu suntem primate, nu actionam din instinct iar izolarea e lucrul de care vrem sa scapam...pentru asta.. ne batem, toata viata.. doar doi tipi la o bataie, cate o bataie pe rand, se bat fara camasi sau pantofi, dureaza atata timp cat e nevoie... tu.. si cu tine
"numai prin moarte capatam propriile noastre nume, de vreme ce numai prin moarte incetam sa mai facem vreun efort.Prin moarte devenim eroi"
"iubesc tot ce tine de tyler durden. curajul si inteligenta sa. sangele sau rece. tyler e simpatic, fermecator, puternic si independent iar barbatii il respecta si asteapta de la el sa schimbe lumea in care ei traiesc. tyler e capabil si liber, iar eu nu sunt"
Fight Club este o carte despre tine, este o carte ce analizeaza conditia umana, cu toate bolile ei. Este poate un roman intunecat si periculos, periculos prin faptul ca nu-l mai poti lasa din mana. Fight club te pune in fata unei oglinzi, mai departe tu decizi
"prefer sa te omor decat sa te vad ca duci o viata de rahat"
marți, 4 noiembrie 2008
alegeri
m-am trezit devreme, era 8.. mai aveam vreo 2 ore jumate si nu stiam.. daca sa da.. daca sa nu..
nu mai simtitsem emotiile astea din prima zi in care am fost fellow la munca. oare sa da?.. are sa nu... ce-i uimitor e ca am ajuns si cu aprox 20 min mai devreme la scoala, de vreme ce in mod normal cu 20 de min mai devreme abia ma trezeam.pana faceam dush, pana-mi puneam in urechi ceva rhcp sau vita .. ajungeam undeva cam cu 20 min intarziere la fiecare curs..
mi-a placut in anul 1.. m-a facut un student resposabil, mi-a dat drepturi si obligatii.. pentru prima oara in 19 ani, acum.. 20 and still counting.
m-au ales din nou sef de serie.. le multumesc, va multumesc.. a fost o zi frumoasa.. mi-ati redat incredere.
nu mai simtitsem emotiile astea din prima zi in care am fost fellow la munca. oare sa da?.. are sa nu... ce-i uimitor e ca am ajuns si cu aprox 20 min mai devreme la scoala, de vreme ce in mod normal cu 20 de min mai devreme abia ma trezeam.pana faceam dush, pana-mi puneam in urechi ceva rhcp sau vita .. ajungeam undeva cam cu 20 min intarziere la fiecare curs..
mi-a placut in anul 1.. m-a facut un student resposabil, mi-a dat drepturi si obligatii.. pentru prima oara in 19 ani, acum.. 20 and still counting.
m-au ales din nou sef de serie.. le multumesc, va multumesc.. a fost o zi frumoasa.. mi-ati redat incredere.
duminică, 2 noiembrie 2008
m-am intalnit cu Simona la florarie, la metrou in Stefan cel mare... nu o mai vazusem de mult si eram putin emotionat. Ii lipseau accesoriile obisnuite cu Steaua, fular, sapca and so on.. mergeam in tribuna 0 la Dinamo totusi. putin ciudat, intrarea pe floreasca , pe langa spital, porti mici, intrari putine, automatizate, buluc. sectorul 8, randul 9.. langa peluza catalin hildan. tot ce am auzit pentru urmatoarele 3 ore a fost muie steaua. Pe principiul, unde cap nu-i vai de stadioane am stat si ne-am minunnat, parintii cu copii, barbati cu prietene, logodnice.. toti , dar absolut toti, isi bagau pula.. o data, de doua ori.. cam.. 3 ore, vorba aia, macar pe stadion daca acolo unde conteaza, nu
povestea a inceput cam asa:
si a continuat pe partea cealalta
in teren a fost o singura echipa, fazele au curs la o singura poarta si totusi, scopul blogului nu este de a vb iar despre culori... ci.. asa, despre atmosfera in general..
dupa mult mult timp, am realizat ca totusi, bucuria unui meci se simte pe stadion, sufletul meu de copil ce vroia sa joace in ghencea ca fundas dreapta se va simti bine doar acolo, peluza ghencea, capatul lui 41. Nu am fost delco in galeria stelei de cand am venit la bucuresti, toate experientele mele s-au petrecut fie pe Lia Manoliu fie pe Otelu in Galati.. in bucuresti, toate meciurile le-am privit de la tribuna 2.. dinamo, rapid, pandurii, sevilia, lyon.. privitori pasivi, suflete triste. weekendul urmator mergem in galerie.. da simona?.
cat despre celelalte lucruri din viata mea?.. acum as vrea sa conduc cu 200 km /h spre garboavele, ea sa stea in dreapta cu picioarele pe bord, cu scaunul pe spate .... eu sa cant si sa conduc, mai tare.. mai tare, iti amintesti pitiko?
M-am hotarat ca din 10 nov sa merg la dansuri, sa merg la sala si al jogging, sa ma pregatesc pt maratonul pietrei craiului ce va avea loc la anu in septembrie/octombrie, sa invat pt la facultate, sa merg mai mult pe munte si eventual sa ma reinscriu la kickbox.... am nevoie sa-mi descarc toate energiile.. vreau un sac de box, vreau sa-l lovesc , vreau sa ma doara, imi e dor.Suna ciudat, dar imi e dor de febra aia de dimineata, care trecea dupa ce urcam toate scarile de pe faleza, imi e dor de pumnii scrijeliti pe ciment, imi e dor de vremea in care ma trezeam dimineata la 6.30 cu zambetul pe buze si toata ziua era o provocare..... vreau sa tip.
andrei ma credea imun, eu ma credeam rece si puternic, bogdan mi-a zis ca nu merita, dar am ajuns sa plang ca un copil.. vreau doar sa cresc
povestea a inceput cam asa:
si a continuat pe partea cealalta
in teren a fost o singura echipa, fazele au curs la o singura poarta si totusi, scopul blogului nu este de a vb iar despre culori... ci.. asa, despre atmosfera in general..
dupa mult mult timp, am realizat ca totusi, bucuria unui meci se simte pe stadion, sufletul meu de copil ce vroia sa joace in ghencea ca fundas dreapta se va simti bine doar acolo, peluza ghencea, capatul lui 41. Nu am fost delco in galeria stelei de cand am venit la bucuresti, toate experientele mele s-au petrecut fie pe Lia Manoliu fie pe Otelu in Galati.. in bucuresti, toate meciurile le-am privit de la tribuna 2.. dinamo, rapid, pandurii, sevilia, lyon.. privitori pasivi, suflete triste. weekendul urmator mergem in galerie.. da simona?.
cat despre celelalte lucruri din viata mea?.. acum as vrea sa conduc cu 200 km /h spre garboavele, ea sa stea in dreapta cu picioarele pe bord, cu scaunul pe spate .... eu sa cant si sa conduc, mai tare.. mai tare, iti amintesti pitiko?
M-am hotarat ca din 10 nov sa merg la dansuri, sa merg la sala si al jogging, sa ma pregatesc pt maratonul pietrei craiului ce va avea loc la anu in septembrie/octombrie, sa invat pt la facultate, sa merg mai mult pe munte si eventual sa ma reinscriu la kickbox.... am nevoie sa-mi descarc toate energiile.. vreau un sac de box, vreau sa-l lovesc , vreau sa ma doara, imi e dor.Suna ciudat, dar imi e dor de febra aia de dimineata, care trecea dupa ce urcam toate scarile de pe faleza, imi e dor de pumnii scrijeliti pe ciment, imi e dor de vremea in care ma trezeam dimineata la 6.30 cu zambetul pe buze si toata ziua era o provocare..... vreau sa tip.
andrei ma credea imun, eu ma credeam rece si puternic, bogdan mi-a zis ca nu merita, dar am ajuns sa plang ca un copil.. vreau doar sa cresc
vineri, 24 octombrie 2008
Nimic.. aici este vorba de Nimic, doar aici. Nimic de adaugat
O scrisoare adresata lui Marius Tuca de catre Fanus Neagu, o scrisoare la care nu poti adauga multe comentarii. De fapt nu poti spune nimic. Nimic...
"Draga Marius Tuca,
În numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur". Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini - cei români de mult nu mai intra în discutie -, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul "Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sînt bolnav - cancer de prostata cu diseminari -, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrsta m-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de sase luni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încape decît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.
As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): "Urît mai traiti, domnilor!".
Fanus Neagu
"Draga Marius Tuca,
În numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur". Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini - cei români de mult nu mai intra în discutie -, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul "Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sînt bolnav - cancer de prostata cu diseminari -, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrsta m-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de sase luni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încape decît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.
As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): "Urît mai traiti, domnilor!".
Fanus Neagu
joi, 23 octombrie 2008
i'm here to end the game
i'm living in a lie
Dont give me names
Youve got it all, took it all from me
Drove me insane
Whod come down to earth, releasing me
Healing my wounds
So why dont you close the door when youre leaving me
Now youll run
Running all the way back to me again
Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side
(I) found a way
To reach myself again but all I saw was shame
Drive me away
Theres something deep in me waiting to escape
You think you know me
So why dont you close the door when youre here with me
Im here to end the game
Im living in a lie
Its hard to give the same
I wont be on your side
Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side
I loved you a lot
To need you a lot
I leave you alone...
Dont give me names
Youve got it all, took it all from me
Drove me insane
Whod come down to earth, releasing me
Healing my wounds
So why dont you close the door when youre leaving me
Now youll run
Running all the way back to me again
Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side
(I) found a way
To reach myself again but all I saw was shame
Drive me away
Theres something deep in me waiting to escape
You think you know me
So why dont you close the door when youre here with me
Im here to end the game
Im living in a lie
Its hard to give the same
I wont be on your side
Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side
I loved you a lot
To need you a lot
I leave you alone...
miercuri, 22 octombrie 2008
luptati prostilor.. luptati
vroiam sa vedem...
si...
asa a inceput, centrare in careu, lovitura cu capul, 1-0
nici nu ne-am dezmeticit bine ca dorin ne arunca din nou unu in bratele celuilalt 2-0 si deja il sunam pe tata, cum se vede la televizor?.. hai, bafta imi spune el si continuam sa zambesc. Imi aduceam aminte cum ma tachina cand eram mic si plangeam pt culori... trup si suflet spuneam eu. Stiam toata echipa Stelei pe de rost, stiam toate combinatiile de joc , toate rezultatele marcatorii si minutul golului. Ma bucuram cu ei, plangeam cu ei, ma bateam pentru ei.... dar asta pt ca aveau spirit de lupta, asta pt ca Steaua mea era bataioasa. Si acum mi-l amintesc pe Lacatus cum punea picioru la greu, cum se zbatea acolo pe dreapta. Si acum mi se ridica parul pe maini cand revad imagini de atunci.. Lacatus, Lacatus.... asa a ajuns un idol.
... dar, deja vad o gramada de omuleti verzi unu peste altu, am fost putin furat de peisaj si... e 2-1. stai, cum... eram pe ei, eram.. si ... lucrurile sa se precipite, nu itneleg. o.. o.. secunda. tribunele tac, peluza tace, grupul ultras incearca sa-i incurajeze pe baieti... spirit de lupta.
lipseste ceva, pierd ceva... tribunele tac si... e 2-2 am un deja vu, romania - franta, steaua - lyon, steaua - boro si totusi ovidiu petre imi da inc aun motiv sa o iau in brate.. strigam in cor.. lacatus, lacatus.. hei hei hei... prima repriza 3-2 pentru noi, simteam ca nu se mai poate intampla nimic
au mai trecut insa 45 de minute.... luptati prostilor.. hai, luptati iar steagul s-a inclinat.... spirit de lupta e tot ce am fi vrut cu totii.
luni, 20 octombrie 2008
cinci minute
de la victoriei la unirii, de la asa da, la asa nu. Cam 5 minute dureaza sa-mi aleg o pereche de adidasi si cam tot atat dureaza melodia Ganduri, de la Vita de vie. 5 minute pot fi incredibil de multe cand esti scos in fata clasei pentru lectia de chimie
5 minute , 1 exercitiu la mate , o suta si ceva de flotari, 1500 m de jogging. 5 minute pot hotari daca urci mai departe pe creasta muntelui sau te intorci prin padure la inceputul traseului. 5 minute poate dura cel mai frumos dans al vietii tale sau o dezamagire cotidiana.
5 minute si esti in bazinul de inot de la titan intr-o noapte ploioasa ori frenetic strigand pe stadion la meciul stelei.
ce-am mai facut in 5 minute?... am prezentat SiSC pe 1 oct 2007, m-am plimbat prin ploaie razand, am desenat pe asfalt si am "pus ochii" la vati-ascunselea. m-am murdarit de noroi pe pantalonii de scoala si i-am ascuns in sifonier. am pierdut zi de zi... 5 minute cu lucruri marunte
minute minute.. 2 3 5.. cate vrei tu. poti face o multime de lucruri, trebuie doar sa vrei, sa crezi cu adevarat si sa ti le asumi,
in 5 minute o poti suna de 20 de ori si tot sa nu iti raspunda, ai putea chiar sa-i tirmiti la fel de multe smsuri.ori sa le recitesti sa vezi prin ce stari ai trecut si cum tremurul mainilor tale a crescut din ce in ce.
poti sa devii slab.... in 5 minute. mandria, orgoliile, calmul si poate chiar maturitatea cu care te lauzi pot pali, pot arde ori se pot ineca si nu-ti ramane decat sa-ti dai seama ca ai pierdut la jocul la care te pricepi cel mai bine. si e frustrant, si te doare si-ti vine sa dai restart... dar culmea, aici nu se poate. aici unde chiar iti pasa, unde ar trebui sa fie totul perfect.plangi, 5 minute
5 minute , 1 exercitiu la mate , o suta si ceva de flotari, 1500 m de jogging. 5 minute pot hotari daca urci mai departe pe creasta muntelui sau te intorci prin padure la inceputul traseului. 5 minute poate dura cel mai frumos dans al vietii tale sau o dezamagire cotidiana.
5 minute si esti in bazinul de inot de la titan intr-o noapte ploioasa ori frenetic strigand pe stadion la meciul stelei.
ce-am mai facut in 5 minute?... am prezentat SiSC pe 1 oct 2007, m-am plimbat prin ploaie razand, am desenat pe asfalt si am "pus ochii" la vati-ascunselea. m-am murdarit de noroi pe pantalonii de scoala si i-am ascuns in sifonier. am pierdut zi de zi... 5 minute cu lucruri marunte
minute minute.. 2 3 5.. cate vrei tu. poti face o multime de lucruri, trebuie doar sa vrei, sa crezi cu adevarat si sa ti le asumi,
in 5 minute o poti suna de 20 de ori si tot sa nu iti raspunda, ai putea chiar sa-i tirmiti la fel de multe smsuri.ori sa le recitesti sa vezi prin ce stari ai trecut si cum tremurul mainilor tale a crescut din ce in ce.
poti sa devii slab.... in 5 minute. mandria, orgoliile, calmul si poate chiar maturitatea cu care te lauzi pot pali, pot arde ori se pot ineca si nu-ti ramane decat sa-ti dai seama ca ai pierdut la jocul la care te pricepi cel mai bine. si e frustrant, si te doare si-ti vine sa dai restart... dar culmea, aici nu se poate. aici unde chiar iti pasa, unde ar trebui sa fie totul perfect.plangi, 5 minute
duminică, 12 octombrie 2008
ce-i frumos cu adevarat, nu costa nimic
imi aduc aminte .. stateam toata ziulica si ascultam fel de fel de melodii... bi u gi.. vitza.. zdob.. eram vesel si tzopaiam prin casa.aveam timp pt multe chestii.. as fi avut timp sa citesc niste carti, sau chiar sa fac sport mai mult. As fi avut timp sa merg la munte, acolo sus, sau poate ca oricum nu ne-ar fi lasat parintii singuri la varsta aia.
acum as vrea sa le fac pe toate, din nou si din nou, dar ma ucide timpul.. si pe mine, si pe voi.. ne impartim intre facultate, servici, metrou, gara de nord. Ajungem sa cersim mai mult somn, sau zile mai lungi. cedam.. aici putin, colo putin. sarim peste o masa azi, peste alta maine, dormim asta seara cu 2 ore mai putin, lipsim la un seminar... si toate astea pt a avea timp si de celelalte. Nu ne hotaram la ce sa renuntam, nu stim , cred.. ce ne face mai fericiti. Stii, eu as vrea sa fac niste cursuri de dans, sa fac o scoala de ghizi, sa citesc zecile de carti ce le am scrise pe o lista undeva ,in herastrau pe o banca, sa ma plimb cu bicicleta, sa merg la inot si la sala... sa zambesc inca odata la amintirea acelor vorbe "ai un corp foarte tare".. si sa ma gandesc la ea, ce proasta a fost.. nu stie cum e acum. Cel mai mult as vrea sa am puterea aia de a zabovi o secunda in plus peste fiecare lucru cel fac si-mi plac.... sa-l inteleg, sa-l constientizez sa ma hranesc cu el.
era asa bine in plapuma asta de acasa azi dimineata, primitor, calduros. era senzatia aia de confort sufletesc. a fost asa bine sa conduc masina mea, masina ce m-a invatat basics, un ford focus rosu.a fost asa scurt.. ieri am venit, astazi plec... tren, gara de nord.
acum as vrea sa le fac pe toate, din nou si din nou, dar ma ucide timpul.. si pe mine, si pe voi.. ne impartim intre facultate, servici, metrou, gara de nord. Ajungem sa cersim mai mult somn, sau zile mai lungi. cedam.. aici putin, colo putin. sarim peste o masa azi, peste alta maine, dormim asta seara cu 2 ore mai putin, lipsim la un seminar... si toate astea pt a avea timp si de celelalte. Nu ne hotaram la ce sa renuntam, nu stim , cred.. ce ne face mai fericiti. Stii, eu as vrea sa fac niste cursuri de dans, sa fac o scoala de ghizi, sa citesc zecile de carti ce le am scrise pe o lista undeva ,in herastrau pe o banca, sa ma plimb cu bicicleta, sa merg la inot si la sala... sa zambesc inca odata la amintirea acelor vorbe "ai un corp foarte tare".. si sa ma gandesc la ea, ce proasta a fost.. nu stie cum e acum. Cel mai mult as vrea sa am puterea aia de a zabovi o secunda in plus peste fiecare lucru cel fac si-mi plac.... sa-l inteleg, sa-l constientizez sa ma hranesc cu el.
era asa bine in plapuma asta de acasa azi dimineata, primitor, calduros. era senzatia aia de confort sufletesc. a fost asa bine sa conduc masina mea, masina ce m-a invatat basics, un ford focus rosu.a fost asa scurt.. ieri am venit, astazi plec... tren, gara de nord.
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Suntem diferiti dar ne distram mai bine impreuna
Daca vrei sa fii mai mult decat un simplu student, sa ai prieteni multi alaturi de care sa pui lumea la cale, sa iti pui in aplicare ideile si, in acelasi timp, sa ii ajuti pe cei din jurul tau, atunci voluntariatul este pentru tine.
Sindicatul Studentilor din Cibernetica este cea mai veche asociatie de studenti din ASE si cea mai personalizata. De 12 ani ne propunem sa oferim studentilor educatia complementara de care au nevoie, incurajandu- i sa participe activ in viata academica prin implicarea lor in proiecte cu caracter social, cultural, educational sau profesional.
Impreuna ne distram cel mai bine si, tot impreuna, realizam anual proiecte precum:
IT Fest, festival national de IT unde studentii isi pun in evidenta abilitatile din domeniul IT;
Serile Teatrului Studentesc, festival national de teatru pentru studentii actori amatori;
Academia Sperantei, proiect prin care incercam sa luminam Sarbatorile celor aflati in dificultate.
Vino la sala 2003, pana pe 17 octombrie 2008, sa te alaturi echipei noastre de prieteni!
Completeaza formularul de recrutare, noi iti luam interviul si restul e distractie!
www.sisc.ase.ro
Pagina de Hi5
De asemenea,te asteptam sa ne cunosti la standul nostru de la ONG Fair in perioada 14-16 octombrie din Facultatea de Cibernetica, etaj 1
duminică, 5 octombrie 2008
stiu caii din viena sa danseze ?
Tipa.. Mm, undeva 25 de ani, tipul putin mai mult. ea are o voce de copil iar intrebarile pe care le pune te trimit cu gandul la acea papusik isteata ce are nevoie de protectia baiatului.. "this ones are grey".. "so they come here and train for the race" .. "they dont race " spune el. "but what do they do"... "they act in ballet shows".. iar caii din viena nu, nu stiu sa danseze, nu astazi..... se simte ploaia de afara si aici, mirosul de cal devine din ce in ce mai apasator.
Lumea vine si pleaca, toti se comporta de parca au vazut cine stie ce. Sunt 6 martzoage ce se invart pe aici.. ea are ochii albastri pierduti. si astia se tot invart. pana la urma s-a plictisit si ea, se uitam lacom intr-o brosura.
ma ridic si plec.... m-am plictisit... sunt doar niste cai
Lumea vine si pleaca, toti se comporta de parca au vazut cine stie ce. Sunt 6 martzoage ce se invart pe aici.. ea are ochii albastri pierduti. si astia se tot invart. pana la urma s-a plictisit si ea, se uitam lacom intr-o brosura.
ma ridic si plec.... m-am plictisit... sunt doar niste cai
joi, 18 septembrie 2008
din cand in cand
sunt tata ce-i mandru de mine si mama care vrea mai mult mai mult, sunt proful de istorie pentru ca a pus suflet , sunt cele 2 fete care mi-au spus ca o sa ajung dragutz cand o sa ma fac mare si chiar cele care s-au ingrijorat ca plangeam in prima mea zi de scoala. sunt toate fetele care ma urasc, toate pe care le-am iubit, sunt colega de banca cu care mancam pizza in Corso. sunt toti eroii din benzi desenate sau chiar jason stratan. sunt toti cei pe care-i bateam la biliard in timp ce chiuleam de la liceu sau colegele de la care-mi copiam tema la franceza. sunt intructorul auto ce se temea pentru masina lui. sunt concert vita de vie, padurea spanzuratilor , jogging pe faleza si 150 de scari. sunt cei cu care am concurat pt un loc la ASE, sunt vocea de la 411, sunt encyclopedia fellow , sunt cel ce ma vorbeste pe la spate si de rau, sunt cel ce vroia sa te sarute la coltul blocului... sunt un mic vis de fotbalist. Sunt toate rudele care nu m-au mai vazut de mult si toate cele care m-au vazut.
sunt bratele in care iti place sa dormi, toate florile pe care le-ai primit si cele pe care nu. sunt adrian, george, geo, stefan, dan, vali, robert, calin, sunt ochii caprui cu care vezi lumea si cei verzui cu care joci teatru.
sunt cuplu format de craciun intr-o camera friguroasa, sau chiar betie crunta de anul nou. sunt un moment la voineasa sau de septembrie.... sunt smiley in lipsa mea sau poveste fara sfarsit. sunt bataia de la usa raiului si luptator in arena, gladiator, spartan.sunt fulger de cosbuc, sunt soapte in noapte, din cand in cand
sunt bratele in care iti place sa dormi, toate florile pe care le-ai primit si cele pe care nu. sunt adrian, george, geo, stefan, dan, vali, robert, calin, sunt ochii caprui cu care vezi lumea si cei verzui cu care joci teatru.
sunt cuplu format de craciun intr-o camera friguroasa, sau chiar betie crunta de anul nou. sunt un moment la voineasa sau de septembrie.... sunt smiley in lipsa mea sau poveste fara sfarsit. sunt bataia de la usa raiului si luptator in arena, gladiator, spartan.sunt fulger de cosbuc, sunt soapte in noapte, din cand in cand
joi, 11 septembrie 2008
10 lucruri care nu-mi plac
o fata beata
oameni cersind
starea de a doua zi dupa o masa la kfc
comparatiile parintilor mei
invidia si ipocrizia
cand joc mafia si lumea nu e atenta
persoanele din metroul de dimineata
pilele
cosurile
mizeria pe birou
oameni cersind
starea de a doua zi dupa o masa la kfc
comparatiile parintilor mei
invidia si ipocrizia
cand joc mafia si lumea nu e atenta
persoanele din metroul de dimineata
pilele
cosurile
mizeria pe birou
miercuri, 10 septembrie 2008
si daca azi ar fi sfarsitul lumii
probabil ca l-as da naibii de blog, m-as imbraca si as pleca la galati. oricum, a fi pesimist si a crede ca experimentul de la geneva ar duce la disparitia omenirii, este trist si poate ca unii dintre noi aveau planuri.
sincer sa fiu, nu am citit foarte multe despre subiectul acesta, dar ca idee... ce am inteles?.. WELL.pai, intr-un tunel lung de aprox 30 km 2 particole vor fi accelerate pana la viteza luminii urmand a se ciocni si a se descompune in chestii si mai mici si mai mici, tot mai mici si tot asa :) ca si urmare ar insemna fie ca o sa aflam marile mistere ale universului , desi pana mea la ce ne-ar ajuta... ? ! fie vom avea cateva gauri negri care ne vor inghiti. Acum,daca cumva o sa apara vreo gaura neagra stati linsititi, nu murim azi... ar dura cam 48-72 de ore ca sa se dezvolte, deci mai aveti timp sa faceti sex, sa va dati demisia, sa-i spuneti ca o iubiti si ca de cand o cunoasteti aveti zi de zi acel sentiment de neliniste/dor/tremur cu gandul la ea, sa va imbratisati parintii sa-l bateti pe baiatu de la coltu strazii care va facut viata un iad in copilarie, sa multumiti celor ce v-au spus o vorba buna...... eu unul nu as mai avea timp sa ajung pe cei mai inalti munti din europa si nici sa-mi iau brevetul de parasutist.. asa ca ferice de voi
dar totusi... ce as face daca as sti ca as mai avea 72 de ore de trait? ... well, as merge maine la munca si i-as multumi oanei si lu teo pt ca au avut incredere in mine si m-au promovat, as strange in brate toti colegii as lua un apel pt a putea face pt ult data fericit un om pe care nu-l cunosc si as pleca.. as merge la galati, asta ar fi primul instinct .... desi parca as face un mic ocol de cateva ore. M-as impaca cu tata, cu mama... m-as uita la toate pozele pe care le am de cand eram mic si as retrai probabil fiecare moment,
as asculta muzica.. as asculta:
sincer sa fiu, nu am citit foarte multe despre subiectul acesta, dar ca idee... ce am inteles?.. WELL.pai, intr-un tunel lung de aprox 30 km 2 particole vor fi accelerate pana la viteza luminii urmand a se ciocni si a se descompune in chestii si mai mici si mai mici, tot mai mici si tot asa :) ca si urmare ar insemna fie ca o sa aflam marile mistere ale universului , desi pana mea la ce ne-ar ajuta... ? ! fie vom avea cateva gauri negri care ne vor inghiti. Acum,daca cumva o sa apara vreo gaura neagra stati linsititi, nu murim azi... ar dura cam 48-72 de ore ca sa se dezvolte, deci mai aveti timp sa faceti sex, sa va dati demisia, sa-i spuneti ca o iubiti si ca de cand o cunoasteti aveti zi de zi acel sentiment de neliniste/dor/tremur cu gandul la ea, sa va imbratisati parintii sa-l bateti pe baiatu de la coltu strazii care va facut viata un iad in copilarie, sa multumiti celor ce v-au spus o vorba buna...... eu unul nu as mai avea timp sa ajung pe cei mai inalti munti din europa si nici sa-mi iau brevetul de parasutist.. asa ca ferice de voi
dar totusi... ce as face daca as sti ca as mai avea 72 de ore de trait? ... well, as merge maine la munca si i-as multumi oanei si lu teo pt ca au avut incredere in mine si m-au promovat, as strange in brate toti colegii as lua un apel pt a putea face pt ult data fericit un om pe care nu-l cunosc si as pleca.. as merge la galati, asta ar fi primul instinct .... desi parca as face un mic ocol de cateva ore. M-as impaca cu tata, cu mama... m-as uita la toate pozele pe care le am de cand eram mic si as retrai probabil fiecare moment,
as asculta muzica.. as asculta:
duminică, 24 august 2008
sup3rficial
iar nu stiu cum sa incep, toate gandurile park s-au pierdut dintr-o data.. ceasul arata iar 13:13 ciudat. as fi vrut sa scriu despre cum mi-am petrecut ultimile luni, despre muntii pe care i-am urcat, despre copilasii de la cascuta, despre fetele cu care am iesit, despre cearta cu tata ori despre nunta lu varmiu... care nu stiu, mi-a parut mai mult un strain.
Mi-ar fi placut sa va povestesc despre colegii mei de la munca, despre planurile mele de viitor si despre tot ce ma face sa zambesc. Imi facusem chiar si o schema... totul incepea la Cozia, 1600 m altitudine urcati in 6 ore. Cu toate astea insa totul este difuz, nu-mi mai pot aranja gandurile drept urmare stau si stau si ..... poate ca de aici si titlul postului, superficial.
si poate pentru ca nu pun mare pret pe nimic, sau poate pentru ca totul mi se pare din ce in ce mai banal,poate pentru ca am uitat sa mai vad ce inseamna cu adevarat fiecare gest, fiecare lucru spus sau trait. ma multumesc sa vad totul la suprafata , sa ma hranesc cu lucruri momentane ce nu solicita mult efort intelectual.. m-am pierdut pe mine in aceasta fuga, am uitat cu desavarsire la ce aspiram cand eram mic, toate acele vise, toate acele vorbe... risca sa devina praf
Mi-ar fi placut sa va povestesc despre colegii mei de la munca, despre planurile mele de viitor si despre tot ce ma face sa zambesc. Imi facusem chiar si o schema... totul incepea la Cozia, 1600 m altitudine urcati in 6 ore. Cu toate astea insa totul este difuz, nu-mi mai pot aranja gandurile drept urmare stau si stau si ..... poate ca de aici si titlul postului, superficial.
si poate pentru ca nu pun mare pret pe nimic, sau poate pentru ca totul mi se pare din ce in ce mai banal,poate pentru ca am uitat sa mai vad ce inseamna cu adevarat fiecare gest, fiecare lucru spus sau trait. ma multumesc sa vad totul la suprafata , sa ma hranesc cu lucruri momentane ce nu solicita mult efort intelectual.. m-am pierdut pe mine in aceasta fuga, am uitat cu desavarsire la ce aspiram cand eram mic, toate acele vise, toate acele vorbe... risca sa devina praf
luni, 21 aprilie 2008
ma iubeste, cineva..... acolo sus..
uneori pur si simplu am impresia ca daca chair iti doresti ceva cu adevarat, toate fortele universului conlucreaza pt indeplinirea dorintei tale... stiti replica aia celebra... "suma viciilor este constanta" ?... nu stiu de ce, dar de multe ori am impresia ca suntem intr-un joc de sims.. in care avem 100 de puncte pe care trebuie sa le alocam cum vrem noi pe mai multe skilluri.. iar fiecare pluseaza unde vrea, ducand astfel anumite calitati catre mai sus sau catre mai jos... mai e si faza aia din jocuri ca daca ajuti un batranel capeti un extra punct pe care il poti folosi unde vrei tu.
binele se imtoarce, cumva candva.. cand nici nu te astepti...
binele se imtoarce, cumva candva.. cand nici nu te astepti...
miercuri, 2 aprilie 2008
1st day as a fellow
prima zi ca fellow.. :) m-am trezit emotionat pe la 5.. apoi pe la 5.30.. se crapase de ziua, era clar ca nu mai puteam dormi. ma gandeam doar la cum va fi.. o sa stiu sa explic? o sa plac, nu o sa plac?
am ajuns bineinteles putin mai devreme.. pe la 8.40. am citit ultimele noutati, parametrii pe luni, se facuse deja 8.55.. am inceput sa o intreb pe mari "ma loghez cu codurile lor? :-s" mi se simtea tremurul in voce, cand colo.... "buna, eu sunt iulia".. incepuse.
la sfarsit stii ce? am terminat cu o durere de cap dar cu o mare placere sufleteasca.... imi plac lucrurile astea. Abia astept data viitoare.
succes voua
am ajuns bineinteles putin mai devreme.. pe la 8.40. am citit ultimele noutati, parametrii pe luni, se facuse deja 8.55.. am inceput sa o intreb pe mari "ma loghez cu codurile lor? :-s" mi se simtea tremurul in voce, cand colo.... "buna, eu sunt iulia".. incepuse.
la sfarsit stii ce? am terminat cu o durere de cap dar cu o mare placere sufleteasca.... imi plac lucrurile astea. Abia astept data viitoare.
succes voua
luni, 31 martie 2008
un moment de liniste
uneori ma simt ca intr-o cutie.. mm.. cred ca de la draperiile alea mov. sunt asa deprimante... 2 bucati de carpa.. si nici macar mov nu sunt. au totusi o culoare rosiatica, bleah !! in camera mea de acasa sunt oarecum transparente, lasa lumina sa treaca, poti sa distingi daca ploua sau e soare. in camin mi-ar trebui un sms cu starea vremii pt a-mi da seama.
apoi, cred ca mai e si vina calculatorului, sunt destul de cablat.. 8 ore la munca priponit, alte cateva acasa.. deja simt ca o iau rara. iar burta mea ia proportii
vreau la teatru.. vreau in kiseleff la jogging..
imi e dor de treptele alea multe de pe faleza, imi e dor de ploile de vara, imi e dor de seara aceea in care m-ai intrebat daca chiar am de gand sa te... sau de prima oara cand am taiat lemne, ori de prima vacanta singur.. nu eram chiar singur, imi e dor. tin minte ca era ceata, ploua.. batea vantul... concertul vita de vie... si de asta imi e dor, cum am inceput sa cant... imi e dor chiar si de yahoo pool..
era atat de liniste
apoi, cred ca mai e si vina calculatorului, sunt destul de cablat.. 8 ore la munca priponit, alte cateva acasa.. deja simt ca o iau rara. iar burta mea ia proportii
vreau la teatru.. vreau in kiseleff la jogging..
imi e dor de treptele alea multe de pe faleza, imi e dor de ploile de vara, imi e dor de seara aceea in care m-ai intrebat daca chiar am de gand sa te... sau de prima oara cand am taiat lemne, ori de prima vacanta singur.. nu eram chiar singur, imi e dor. tin minte ca era ceata, ploua.. batea vantul... concertul vita de vie... si de asta imi e dor, cum am inceput sa cant... imi e dor chiar si de yahoo pool..
era atat de liniste
miercuri, 20 februarie 2008
zambet de copil
mergeam spre unirea, centrul medical polisano pentru a-mi aviza un concediu medical.. universitate, peron stanga, in , out.. atentie, se inchid usile. Langa mine s-a asezat o doamna cu un copilas in brate.. undeva la 3-4 anisori, dragutz foc. ce ma face sa va povestesc acest lucru?.. bucuria din ochii copilului, inocenta sa. Avea in manute o carticica de povesti cu multe poze colorate, Vrajitorul din Oz. statea in bratele mamicii lui si ochisorii ii sclipeau in timp ce aceasta ii spunea povestea. Se oprise timpul in loc, era cuprins in povestea lui Dorothy, eram si eu cuprins alaturi de el. Ma gandesc cu jind la momentele cand timpul se scurgea printre personaje de basm , benzile desenate si bomboanele cu caramel. E fantastic cat poate face zambetul unui copil, fericirea din ochii lui...... probabil ca asta i-a alimentat pe parintii nostri sa ne creasca asa frumos. Bucuriile noastre sunt si bucuriile lor, amintirile noastre sunt si amintirile lor
am ajuns la unirii si cu un zambet larg am coborat, ma simteam voios, plin de energie... povestile ne fac mai fericiti, copii ne fac mai buni... soarele ne da lumina
am ajuns la unirii si cu un zambet larg am coborat, ma simteam voios, plin de energie... povestile ne fac mai fericiti, copii ne fac mai buni... soarele ne da lumina
miercuri, 30 ianuarie 2008
Blog de sesiune -- SCN & Geopolitica, partea II & III
Sistemul Conturilor Nationale si Geopolitica. ce este prima? pai, stiinta ce permite evaluarea economieim nationale pe ansamblul ei si pe ramuri iar cea de-a doua inca nu stiu sigur, din simplul motiv ca sunt atat de multe definitii, ink nu s-au hotarat ce si cum.. pe de o parte cica nici nu exzsta ca stiinta geopolitica, pe de cealalta parte cik e stiinta obiectiva,umana, ce studiaza relatia dintre geografia statelor si asezarea lor pe harta mondiala si rolul pe care aceasta il are in viata economica, sociala, politica, militara internationala a statului respectiv.. oricum.. pe scurt..
SCN - o materie destul de insipida.. contabilitate macroeconomica. nush, in conceptia mea destul de degeaba materia asta. nu am invatat sincer nimic nou, decat vreo 400 pagini de teorie care oricum le-am cam uitat partial si am ramas tot cu acele cunsotinte de clasa a 11-a plus ceva din economia macroeconomica din anul I.
Profu si seminarista?.. well.. proful destul de ok as putea spune. metoda de predare destul de aiurea... proiector. atitudinea destul de plictisitoare. concluzia?.. hai la curs sa dormim, sa ne trecem prezenti si sa plekam.. am sustinut in timpul anului 2 lucrari la curs + proful a tinut cont de prezenta in calcularea notei finale.. oricum, destul de lejer in "supravegherea" lucrarilor de curs cat si la examen.. parerea mea dsp el: un om istet, sigur a stiu sa se descurce in viata... bv .. (aici e o parere a altora dsp profu meu http://www.romanialibera.ro/a110149/regizorul-dinu-cocea-tinut-la-usa-casei-sale-de-un-fost-securist.html )
seminarista?.. mm.. cam impresionista. replicile de gen "eu sunt conferentiar .. DOCTOR universitar" + ochii dati peste cap intr-un fel in care pana si cele mai populare vedete ar fi invidioase au facuto un mare 0.. barat, taiat si sters cu radiera. la seminaru de scn inafara de povestea viezii ei si de faptul ca ea este "conferentioar DOCTOR universitar" nu am facut nimic (poate 2 probleme, si alea scrise de pe foile de acasa cu grelesi la calcule). oricum, ar mai fi cate ceva de zis, dar nu are rost ca doar nu o transformam in vedeta nationala acum .. nu ca ar mai avea nevoie, doar este "conferentiar DOCTOR universitar"
examenul... mm.. usurel as putea zice.. conceptul de intern + circuitele economice + corelatii monetare + o problema simpluta de indici... evaluarea mea?.. cea mai buna lucrare pe care am faucto pana acum in facultate... evaluarea lor?... 9..
Geopolitica... mm.. faina materia.. mi-am aleso ca optional, intre relatii publice, geo, audit si antreprenoriat.. a fost un curs chiar atractiv, cu un prof Silviu Negut, care se vede ca a umplat si a studiat. un om cult, care mai departe de materia pe care o preda poate fi un mentor de viata.. ce pot sa zic?.. smecher :) locul 2 intre profii ase dupa Radu serban. examenul, destul de usurel, intrebari de cultura "geniala".. 10 grile, de definit notiunea de conflict - razboi si o comparatie la alegere SUA - Marea Britanie.. sau Rusia - Germania.. . am ales bineinteles prima varianta si normal ca am uitat sa scriu despre Washington, ca prim presedinte a statelor unite.. dar noh, despre morti numai de bine :)
PS: nota la probabilitati... 6
SCN - o materie destul de insipida.. contabilitate macroeconomica. nush, in conceptia mea destul de degeaba materia asta. nu am invatat sincer nimic nou, decat vreo 400 pagini de teorie care oricum le-am cam uitat partial si am ramas tot cu acele cunsotinte de clasa a 11-a plus ceva din economia macroeconomica din anul I.
Profu si seminarista?.. well.. proful destul de ok as putea spune. metoda de predare destul de aiurea... proiector. atitudinea destul de plictisitoare. concluzia?.. hai la curs sa dormim, sa ne trecem prezenti si sa plekam.. am sustinut in timpul anului 2 lucrari la curs + proful a tinut cont de prezenta in calcularea notei finale.. oricum, destul de lejer in "supravegherea" lucrarilor de curs cat si la examen.. parerea mea dsp el: un om istet, sigur a stiu sa se descurce in viata... bv .. (aici e o parere a altora dsp profu meu http://www.romanialibera.ro/a110149/regizorul-dinu-cocea-tinut-la-usa-casei-sale-de-un-fost-securist.html )
seminarista?.. mm.. cam impresionista. replicile de gen "eu sunt conferentiar .. DOCTOR universitar" + ochii dati peste cap intr-un fel in care pana si cele mai populare vedete ar fi invidioase au facuto un mare 0.. barat, taiat si sters cu radiera. la seminaru de scn inafara de povestea viezii ei si de faptul ca ea este "conferentioar DOCTOR universitar" nu am facut nimic (poate 2 probleme, si alea scrise de pe foile de acasa cu grelesi la calcule). oricum, ar mai fi cate ceva de zis, dar nu are rost ca doar nu o transformam in vedeta nationala acum .. nu ca ar mai avea nevoie, doar este "conferentiar DOCTOR universitar"
examenul... mm.. usurel as putea zice.. conceptul de intern + circuitele economice + corelatii monetare + o problema simpluta de indici... evaluarea mea?.. cea mai buna lucrare pe care am faucto pana acum in facultate... evaluarea lor?... 9..
Geopolitica... mm.. faina materia.. mi-am aleso ca optional, intre relatii publice, geo, audit si antreprenoriat.. a fost un curs chiar atractiv, cu un prof Silviu Negut, care se vede ca a umplat si a studiat. un om cult, care mai departe de materia pe care o preda poate fi un mentor de viata.. ce pot sa zic?.. smecher :) locul 2 intre profii ase dupa Radu serban. examenul, destul de usurel, intrebari de cultura "geniala".. 10 grile, de definit notiunea de conflict - razboi si o comparatie la alegere SUA - Marea Britanie.. sau Rusia - Germania.. . am ales bineinteles prima varianta si normal ca am uitat sa scriu despre Washington, ca prim presedinte a statelor unite.. dar noh, despre morti numai de bine :)
PS: nota la probabilitati... 6
miercuri, 23 ianuarie 2008
Blog de sesiune -- Probabilitati, partea I
23 ianuarie, ora 13.30 sala 2101..
subiect: variabile aleatoare, variabile aleatoare bidimensionale, statistica matematica - o problema de rezolvat prin metoda momentelor/verosimilitatii
cam asta era ipoteza examenului meu la matematica.. + 4 zile in care as fi putut invata.. + cunostintele deja dobandite la seminar si curs... seminar.. 5/13.prezente. curs 0/14 prezente.. + nota lucrare 6...
de fapt cam asta este intreaga ipoteza a examenului meu. oricum, toate bune si frumoase mi-am zis. 4 zile de invatat ar trebui sa fie suficiente, nu? sambata, duminica, luni, marti. notele din anul trecut ar trebui sa se repete in ritmul asta. doar ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea din camera de camin. absentele de la seminar si curs s-au simtit.nimic din ce citeam nu imi parea cunoscut, nici o notatie suspecta nu-mi atragea atentia spre vreun anumit lucru important. am trecut ca gasca prin apa. adevaru e ca nici cheful de anul trecut nu-l mai am. nu mai sunt entuziast, nu mai rad, nu mai zambesc macar. nu gasesc nimic placut, nu gasesc nimic care sa-mi faca invatatul mai placut. totul este parca un stres. in acets context ziua de sambata am pierduto, nfs porsche + dota + somn + alte prostii.
cum sa invatam eficient probabilitati in 3 zile? .. la naiba, nu stiu. am citit, ce-i drept nu cu foarte mare sarg. am recitit si recitit. am fauct cateva exercitii... seminarii + culegere. cu toate astea, noptile nedormite pana la ora 3 dim, si trezirea la 8 dimineata pt a merge si a face ca nota finala sa fie 10 (asa cum se intampla in anii trecuti) nu s-au repetat. nu am putut..... pur si simplu.
proba finala?.. examenul propriu zis... lung si greu. de fapt, mai mult greu decat lung pentru ca sincer, daca as fi stiut sa le fac... aveam timp sa le scriu de doua ori. zic greu nu pt ca nu am invatat eu ci pentru ca subiectele chiar nu prea semanau cu ce am facut noi la seminar (bine, ce au facut colegii mei la seminar ca eu am fost cam absent). daca stau si ma gandesc la rece trebuie insa sa admit ca un student cu prezenta la curs si la seminar + putina atentie in cursul anului avea toate sansele pt a lua un 8,9,10... (o nota mare daca ne gandim la seriozitatea pe care ar trebiu sa o aibe un examen la facultate, si o nota mica daca facem o comparatie cu modul in care alti profi percep aceasta actiune de "a da examene")..
concluzia.. ? se putea... desi a fost greu...
subiect: variabile aleatoare, variabile aleatoare bidimensionale, statistica matematica - o problema de rezolvat prin metoda momentelor/verosimilitatii
cam asta era ipoteza examenului meu la matematica.. + 4 zile in care as fi putut invata.. + cunostintele deja dobandite la seminar si curs... seminar.. 5/13.prezente. curs 0/14 prezente.. + nota lucrare 6...
de fapt cam asta este intreaga ipoteza a examenului meu. oricum, toate bune si frumoase mi-am zis. 4 zile de invatat ar trebui sa fie suficiente, nu? sambata, duminica, luni, marti. notele din anul trecut ar trebui sa se repete in ritmul asta. doar ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea din camera de camin. absentele de la seminar si curs s-au simtit.nimic din ce citeam nu imi parea cunoscut, nici o notatie suspecta nu-mi atragea atentia spre vreun anumit lucru important. am trecut ca gasca prin apa. adevaru e ca nici cheful de anul trecut nu-l mai am. nu mai sunt entuziast, nu mai rad, nu mai zambesc macar. nu gasesc nimic placut, nu gasesc nimic care sa-mi faca invatatul mai placut. totul este parca un stres. in acets context ziua de sambata am pierduto, nfs porsche + dota + somn + alte prostii.
cum sa invatam eficient probabilitati in 3 zile? .. la naiba, nu stiu. am citit, ce-i drept nu cu foarte mare sarg. am recitit si recitit. am fauct cateva exercitii... seminarii + culegere. cu toate astea, noptile nedormite pana la ora 3 dim, si trezirea la 8 dimineata pt a merge si a face ca nota finala sa fie 10 (asa cum se intampla in anii trecuti) nu s-au repetat. nu am putut..... pur si simplu.
proba finala?.. examenul propriu zis... lung si greu. de fapt, mai mult greu decat lung pentru ca sincer, daca as fi stiut sa le fac... aveam timp sa le scriu de doua ori. zic greu nu pt ca nu am invatat eu ci pentru ca subiectele chiar nu prea semanau cu ce am facut noi la seminar (bine, ce au facut colegii mei la seminar ca eu am fost cam absent). daca stau si ma gandesc la rece trebuie insa sa admit ca un student cu prezenta la curs si la seminar + putina atentie in cursul anului avea toate sansele pt a lua un 8,9,10... (o nota mare daca ne gandim la seriozitatea pe care ar trebiu sa o aibe un examen la facultate, si o nota mica daca facem o comparatie cu modul in care alti profi percep aceasta actiune de "a da examene")..
concluzia.. ? se putea... desi a fost greu...
miercuri, 2 ianuarie 2008
2007
.. a fost un an vesel, plin de bucurii, succese, zambete. a fost un an plin. Distractii, facultate, prieteni, petreceri, vacante, probleme, . un an de trecere, de la copilarie la ..... nu stiu, mai departe undeva. a fost anul in care ai mei si-au implinit visul, sa aiba propria lor casa construita din temelie. anul in care m-am angajat pentru prima oara, anul in care am plecat pentru prima oara in vacanta cu masina (singur), anul in care ...
2007 va ramane un an de referinta pentru mine. este primul an in care am inceput sa ma descurc singur. este doar inceputul.
2007 probabil imi va marca viitorul cumva, candva, este anul in care am fauct cele mia multe decizii pentru mine. am fost si sef de serie, am fost si in consiliul facultatii, am fost in primii 25 pe facultate, am fost vicepresedinte SiSC pe FundRaising, am fost si rau, am fost si bun.
am gresit fata de mama, fata de tata, fata de albinutza. am gresit fata de multi dintre cei ce-mi sunt aproape .. iertati-ma
am fost uneori si pe fuga, prea agitat si grabit am abordat anumite situatii si din pacate nu am inteles sau nu am ramas cu nimic de pe urma lor. ce am invatat insa anul asta este ca totul are o limita si ca nimit nu trebie privit superficial...
sa fim iubiti
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
