Copil......

ochii imi sunt din ce in ce mai grei. boxele ma agaseaza cu zgomotul lor, iarna asta ma enerveaza... doar mizerie , frig si blugi murdari. mi-as dori o masina, sa ma pot urca, sa plec la munca, sa ma intorc.... aeroterma pe nivelul 2 din 4, nimeni sa-ti sufle in ceafa.. poate doar un claxon.. nu-i nimic, accelerezi. mi-ar placea la munte... cert. sa fie soare , sa adie vantul , putin racoare, adidasi, trening si un rucsac in spinare. sau poate ca mi-ar trebui un fight club, ori o carte buna. chiar, ce mi-ati putea recomanda ?
as vrea sa incerc un tur cu bicilceta prin romania.... vreau sa invat sa merg pe bicicleta... ultima oara in sa a fost prin clasa a -2-a... pacat. as vrea chiar sa particip la un IronMan... as fi oare in stare?. sa invat dansuri artistice, uuuu ... chiar , te-ai gandit vreodata cate sacrificii fac ceilalti pentru a fi asa cum sunt? mi-ar placea sa fiu actor, tie nu? sa intru in pielea diverselor personaje, sa incerc sa simt pt cateva momente ce ar simti ele in diverse situatii.. probabil ca ceea ce fac acum nu mi s-ar mai parea atat de dificil, m-as considera poate un norocos, dar omul isi face singur noroc, parca asa citisem eu undeva... si uite cum toate se leaga
dar uneori vrem ce nu putem avea si asta ne face nefericiti..eu as fi vrut sa petrec acest craciun acasa, alturi de familie... e singurul craciun pe care mi l-am dorit in felul asta si singurul de altfel pe care nu l-am putut avea. eu as vrea acum sa fiu un student fara griji, ce se trezeste la ce ora il taie capul si care merge seara in cluburi dupa fete dar tocmai aceasta stare m-a facut sa ajung unde am ajuns acum, angajat, cu program fix. mi-ar fi placut sa fiu fotbalist, imi doresc asta din tot sufletul acum insa cand eram legitimat uram antrenamentele alea cu orice pret, ma faceau sa ma trezesc devreme , sa merg cu un maxi taxi 20 minute si apoi altele 10 pe jos pana la teren. am vrut sa cresc, am vrut sa ajug om mare sa ma descurc singur, sa nu mai cer voie la parinti cand ies in oras... vreau inapoi la 15 ani cu baietii de la cfr, ori la 17 cand eram indragostit sau la 18 cand se tragea cu artificii la ziua mea. vreau din nou la 6 ani cand plangeam pe holurile scolii ca a venit mama sa ma ia, vreau din nou in clasa a 5-a cand emilia m-a intrebat daca vreau sa fiu prietenul ei. vreau inca o sansa la olimpiada de istorie din a 9-a.... vreau sa ies la o bere cu domnul Sirian. vreau sa tai lemne din nou pentru prima oara... vreau inocenta aia de copil ce ne facea sa ne laudam cu lucruri pe care nu le-am facut... ce-ar fi lumea daca starile pe care le avem s-ar si potrivi cu situatiile care ni se intampla ?

despre prioritati, principii, idei si conceptii

despre tot ce conteaza acum, sau maine, pentru tine sau pentru cei din jurul tau.

asta as vrea sa scriu acum. sa ma descarc cumva. sa incerc a-mi creiona o cale sigura pe care mai apoi sa o urmez cu sarguintza, ca un robot... cel putin 2 luni. de acum pana in februarie. as vrea acum sa-mi iau un angajament fata de mine , sa-mi jur ca voi face orice pt a arata ca se poate. ca se poate sa si muncesti, sa mergi si la facultate, sa ai si o prietena sa-ti tii si prietenii aproape.
Am lucrare la mate joi. Merg la munca si marti si miercuri, pana la 16.30 respectiv 16.00. ajung acasa in jur de 17.00 mananc, ma schimb, ma simt obosit. ar trebui sa invat. pana la 23.00 maine, pana pe la 1,2 miercuri noapte. TREBUIE..
... urmeaza 2 sapt in care nu va mai conta iar scoala deloc. 2 sapt in care trebuie sa invat tot ce s-a predat pana acum la scn si la probabilitati. altfel e belea. vine sesiunea, sunt in plop. nu am cursuri, nu am seminarii, nu am auzit si vazut multi dintre profii pe care cika ii am la scoala. TREBUIE. pana pe 24 dec cand ma intorc acasa de la GL trebuie sa am invatat tot la SCN pana atunci + sa incep sa citesc la geopolitica . iar pana pe 3-4 ian sa termin de recapitulat la probabilitati. urmeaza apoi verificarile la algoritmi, BD.. si sesiunea... dupa sesiune o sa fie mai bine, TREBUIE

ce conteaza pt mine acum?.. in ordinea numerelor de pe tricou.... note mari la scoala, prietena mea, prietenii mei si parametrii aia la munca.. desi, daca stau bine sa ma gandesc... SL-ul nu este o noua Biblie. nu e ce conteaza mai mult in viata.
au fost multe faze aiurea in ult timp la munca. gabi, mada si doina nu au fost confirmate.... altora li s-au reprosat anumite lucruri, mie la fel. e ciudat pt ca nimeni nu se astepta la asta. imi pare rau.

acum, nush.. park nu mai am chef sa scriu. mi-au pierdit ideile.. poate pt ca nu sunt sg in camera, poate pt ca stau cu castile in urechi, poate pt ca stau si mai vb pe mess in timpu asta... promit sa revin.. cu topic adevarat dsp principii, idei si conceptii... mandru sau nu ca sunt roman... mmm.. ma mai gandesc si va spun

blog muncitoresc

ma trezesc.. din instinct imi blestem soarta.. de ce sa ma trezesc? de ce iar? de ce sa plec iar la munca? abia ce am venit.. serios.. tocmai ce am venit, am pus capu pe perna.. si acum... acum iar trebuie sa plec? si ma dau jos din pat, ma uit la cos, adi, emi... ii las sa doarma, ma schimb si plec... si totusi, daca as renunta eu la urmatoarea data de salariu? am 19 ani.. as putea sa termin facultatea, as putea pleca cu o bursa in strainatate iar apoi viitorul ar putea fi mai roz.. dar noh, mie imi place albastru, nu roz. merg mai departe... metrou, 6:10, 10:20, dimineata, multi oameni, adica multi de tot. toti se grabesc undeva, treaba lor.. ii las in pace. aviatorilor... peron pe partea stanga, vanez un loc liber si ma asez. stau, astept... aurel vlaicu, peron stanga... unii coboara, unii urca si plecam mai departe. pipera, buluc la usa, toata lumea se grabeste spre scari. daca esti primu, felicitari, urci scarile fara sa te simti ingradit si la stanga si la dreapta si fata ori spate... simti doar ca trebuie sa te grabesti, auzi respiratia celorlalti in ceafa.. toti se grabesc, daca te opreste te acapareaza, te fura in multime. nu mai esti tu, esti multimea manata de instinct spre locul de munca, sau spre orice altceva. ajuns, dau cu badge-ul la ihntrare, urc, imi iau cascutza.... ma conectez, parola, deschid mail si celelalte aplicatii, e fix.. bun venit la orangedeja ai facut cunostinta cu 4 persoane noi, nu au trecut decat 15 minute. in ritmu asta, ai putea cunoaste toata populatia romaniei in numai 162 de ani.. mmm.. tot ar fi o eternitate, dar... si pana la urma ce cauti tu acolo? 8 ore pe scaunul ala ... ca vorba aia, numai de socializare nu duci lipsa. am o gramada de cunostinte, de ce as vrea sa vb zilnic cu noi si noi oameni? nu stiu... ink caut un raspuns la intrebara asta. bine macar ca am pauza de masa, amestec un instant cu lapte si cu ceva back rolls. merge. bun venit la orange. pana la urma, ultima pauza... inca 15 minute de aer. te ridici si fugi iar la aparatul ala cu apa (fantana ii zice :) ), mai arunci o gluma, mai vezi un coleg plecand... oare eu dc nu plec acum? mmm.. daca ma trezeam si mai devreme acum as fi putut pleca.. imi doresc sa ma fi trezit mai devreme (ba nuy.. la naiba.. nu-mi doresc).. si totusi, o zi buna va doresc... logout. da, shut down, close, yes close now, fugi, dai cu badgeul si esti liber. nu a fost chiar atat de greu pe cat a parut, si pana la urma urmei, ce as fi facut daca nu eram acolo? facultate? da.. cu siguranta. altceva? mmm.. messenger, poate un fotbal, eventual mai multe iesiti in cluyburi... dar noh.. cu siguranta as fi dormit , baut , fu.. mai mult. ajung in camin, urc grabit la etaju 2.. a doua usa pe dreapta... buuuuuulaaan.. dick mai.. si gata... se intampla ceva ciudat. parca tocmai ce am venit, ma trezesc.. din instinct imi blestem soarta.. de ce sa ma trezesc? de ce iar? de ce sa plec iar la munca? abia ce am venit.. serios.. tocmai ce am venit

ce te doare?

stateam acum cateva saptamani sa citesc oaresce bloguri.. cateva idei pierdute pe net, scrise de oameni ca mine, ca tine... oameni simpli... idei de oameni simpli. ajunsesem astfel la un subiect despre "ce ma doare"... nu mai stiu exact autorul, nu mai stiu exact linkul, tot ce mi-a ramas este ideea. fiecare dintre noi are lucruri ce-l dor....
pe mine ma doare de fiecare data cand maikamea imi spune ca nu sunt bun de nimic, ma doare cand vad oameni dormind pe strada, ma doare cand plang copii, ma doare cand il vad pe taikamiu suparat, ma doare cand prietena ma confunda cu altu, ma doare sa ma prefac invincibil...ma doare ca am dezamagit multe persoana in legatura cu balul facultatii mele. ma doare cand dau cu roata din fatza prin vreo groapa ori cand sunt uitat de toti. ma doare cand ma gandesc la cea din trecut, ma doare indepartarea asta icneata de facultate, prieteni, rude, cunostinte..ma doare ca nu pot rneunta la unele lucruri si ajung sa le stric pe toate.
ma doare ca nu am tot timpu o relatie faina cu ai mei sau ca ajung sa fiu rau, tzafnos, irascibil, incapatanat.
si cel mai mult ma doare ca nu-mi pot cere iertare...

pe voi ce va doare?

lipsit de continut

ea mananca prajitura, asculta muzica.. se gandeste ce tip de fata ar putea sa ma placa pe mine... eu, incerc sa-mi adun gandurile.... e greu.... bazaie televizorul, ea imi zmbeste, laptopu asta deja mi-a incalzit partile inferioare ale corpului, faza e ca insist, nu stiu de ce.... dar..
probabil ati patit si voi sa varsati un pahar de cola pe tricou si pantaloni... apoi sa varsati un nou pahar (de apa de data asta) apoi sa va enerveze o persoana care vorbeste mult prea mult si care in loc sa te ajute mai multe de agaseaza si agita. niciodata nu am agreat oamenii care incearca sa-mi explice o chestie in 10 propozitii diferite sau care vor sa analizeze o prolema banala pana la despicarea firului de trestie in 16. oricum, vineri, 2 noiembrie... de departe cea mai proasta zi din ultima luna. totul a inceput cu acele pahare, a continuat cu fellow-ul de la casca, a urmat pierderea abonamentului la metrou in pipera apoi cateva ore de stat in frig la concert. ma asteptam la timpuri noi, phoenix, krypton, taxi.. nu am vazut decat timpuri noi, 15 grade si phoenix, probleme cu sonorizarea , oameni furiosi, noroi si mult zgomot degeaba. un recital timpuri noi destul de prost, un recital phoenix cam scurt si intr-o formula ce nu li se prea potriveste, o formatie "15 grade" de care nu a mai auzit nimeni... niste tineri curajosi, asupra carora s-au indreptat toate injuriile si nemultumirile publicului. aparuti in concert intre timpuri noi si inainte de phoenix.. intr-un moment in care tota sonorizarea era cazuta iar oamenii de la tehnic lucrau pe langa ei . si-au batut pe bune joc de ei, i-au pus sa cante mai mult decat trebuia, i-au pus sa traga de timp, i-au obligat la propiu sa se sacrifice . Nu am mai vauzt concert in care in timp ce o formatie e pe scena si canta.. aia de la tehnic sa umble pe acolo ca in sueprmarket, sa care boxe dintr-o parte in alta. sa schimbe microfoane, fire, prostiii... oricum, baietii de la 15 grade s-aud escurcat, au fost injurati, au fost huiduiti... au sfarsit prin a fi aplaudati, au sfarsit prin a starni zambetul pe buzele celor si asa inghetati de frig. au avut tupeu, au continuat, au avut prezenta de spirit. bravo lor.
si... tot simp ca nu am ajuns acolo unde trebua sa ajung, subiectul acestui blog inca nu a fost dezaluit. e in continuare greu. renunt. poate maine seara

10 octombrie 2007... first day

se pare ca am ales... cel putin pentru moment. voi lasa scoala si voluntariatul in planul doi, orele de somn la fel precum si timpul alocat petrecerilor... cel putin pentru o luna, sau cine stie (sa dea Domnu sa se aranjeze bine lucrurile) pentru cat mai mult timp..
de cand am venit in buc mi-am cautat ceva pe net, joburi.... de fapt facuse asta in timpul in care am fost acasa, (cam cu o sapt inainte sa ajung in buc)... am aplikat cam peste tot, zapp, orange, ing, tiksoov, gamegoods, ea sports.. si hm.. alte firme fantoma ....
oricum, totu a inceput cu ea sports, sediu din unirii, in aceasi cladire cu abn ambro, (etaju 3 park...oricum, am un mic lapsus pt ca aveau niste scari transparete total.. si era putin ciudat, tot aveam senzatia ca o sa calc pe langa... oricum, sala de interviu? o sala destul de ok, canapele din piele si o ditamai plasma unde cativa angajati testau un oarece joc de la Ea Sports...in fine, primul interviu de angajare din viata mea a decurs ok pana la un amarat test de limba engleza. shit, nu mia tradusesem un text de 2 ani , mai ales unu cu termeni specifii medicinei. oricum, te tradus l-am tradus ok, zic eu (ei n-au zis asa) doar ca.. pe o foaie a4 am facut mai multe corecturi, stersaturi si acolade decat o fumeie ce scrie un eseu despre montarea placutelor de frana pentru un model ford focus break pe motorina... raspunsul? evident reject :) Insa, cum orice sut in fund e bine primit am continuat sa caut, au urmat euromedia data service, tiksoov, zapp, orange . Primele.. destul de ok, program lejer, bani putini si bineinteles posibilitatea unei cariere infloritoare inexistenta. Tipele de HR ? destul de slabutze, cel putin la tiksoov under the limit (sa va mai spun inka o data ca nu suport ca un prof, un om de hr sau oricine altcineva care teoretik imi este superior , sa fie mult mia varza decat mine??? nu suport, pur si simplu imi vine sa ma urc pe pereti... oricum, la ambele am fost acceptat dar nu m-am mai dus).. A urmat zapp (o provocare imi place mie sa zic), am fost sunat, mi s-a fauct o descriere la telefon, a trebuit sa raspund la cateva intrebari si apoi am fixat un test practic (pt asta trebuie sa spun ca ce am gasit aici m-a ajutat destul de mult http://slujba.blogspot.com/2007/04/zapp-retention-specialist.html si nu pt ca m-as fi pregatit special ci pt ca stiam la ce sa ma astept si sa nu ma panichez.. A fost ok, am terminat testul destul de repede (inclusiv textu ala in engleza tradus perfect ) iar in 2 ore deja eram sunat pt a merge la un nou interviu... Super tare frate :) Oricum.. de ajuns, am ajuns la Orange pana la urma (maine e prima zi).. cum? am fost sunat de la Lugera & Makler, o agentie de recrutare cu sediul pe stirbei voda ... am mers la interviu si chiar am avut placerea sa dau peste o persoana de HR foarte bine pregatita care m-a facut sa ma simt atat de bine incat sa-mi arat adevaratu potential ( de vrajit gagici :P ). Andreea (ca despre ea era vorba) mi-a spus ca va trimite cv-ul meu mai departe la Orange si ca are incredere in mine ca ma voi descurca bine, ceea ce se pare ca s-a si intamplat. Dupa o noua intalnire profesionista cu doi oameni de HR din Orange am primit un feedback pozitiv si uite ca de maine imi incerc norocul (sa speram ca va fi bine)
(intre timp am fost si la discutii cu o doamna de la ING, m-a luat putin cam de sus insa se pare ca totusi i-a placuty de mine dovada si faptul ca m-a contactat.... mmm, tre sa gasesc o formula frumoasa pt a declina oferta.. )
pe la facultate toate bune si frumoase. din pacate nu voi mai fi sef de serie anul acesta si din pacate nu voi mai face toate acele faine activitati in cadrtul facultatii insa sunt multumit cu faptul ca am avut sansa de a vedea cum este si am avut sansa de a ma implica cu tot ce am avut eu mai bun. am invatat multe, am vauzt multe si chiar ma simt bine pentru asta

Asa.. de dragu jocului

"daca te uiti suficient de atent vei observa ca orice are un punct slab unde va ceda, mai devreme sau mai tarziu" ..

tind sa cred insa ca avem mai multe, chiar daca la un moment dat, sub incidenta factorilor externi si interni numai unul iese la iveala. e ca la matematica, multitudinea rezultatelor posibile in urma aplicarii functiei generate de atributele x y z reprezinta multimea punctelor slabe pe care le ai, chit ca o singura solutie va fi aleasa la un moment dat. Mult timp am crezut ca tot ce ne inconjoara este guvernat de o lege matematico-logica. Vrei sa obtii ceva? mai intai trebuie sa indeplinesti pasul 1, pasul 2.. etc pana la destinatie. Vrei sa ajungi un om mare? trebuie sa inveti, pentru asta trebuie sa mergi la scoala. in clasa 1, a -2a.. si tot asa. ca sa treci din a-ntaia intr-a doua trebuie sa treci toate materiile, ca sa treci toate materiile trebuie sa-ti faci temele, ca sa-ti faci temele trebuie sa posezi anumite cunostinte, ca sa posezi anumite cunostinte trebuie studiezi, ca sa studiezi trebuie sa ai acces la documente, ca sa ai acces la documente.... uf, a-ti inteles voi... ce te faci insa cand ajuni intr-un moment in care poti urma mia multe cai, dar nu stii care este calea fericita pentru tine? ... poti incerca sa le urmezi pe toate cate putin, adika pe niciuna completa si pe niciuna foarte bine. poti alege una singura, cu sanse destul de mari de a esua. poti ramane acolo, in fata alegerii , pana cand va veni cineva sa hotarasca pentru tine.... poti facem cam ce te taie pe tine capul, dar.. daca te taie prost?

"e jaf sa fii om mare" mi-a zis Crinutza in timp ce mergeam amandoi cu trenu la GL, mare dreptate avea. eu de unde sa stiu ce e mia bine pentru mine? de unde sa stiu care este urmatorul pas spre a deveni marele conducator al lumii (marele conducator.. noh, e asa metaforic, intelegeti voi :P ). tare mi-ar placea sa stie cineva si sa-mi zica care e "the next step", l-as face... fara urma de regret, fara indoiala, increzator si optimist... stiind ca acolo undeva o sa gasesc premiul cel mare. cum pot face oare acelasi lucru bazandu-ma pe incertitudini? lumea mea e logico-matematica.

as vrea sa ma angajez, as vrea sa ma tin de facultate, as vrea sa ma implik si mai mult ca voluntar, as vrea sa particip la diverse programe si seminarii pentru tineri, as vrea sa ma distrez si sa-mi fac amintiti cat pentru toata viata... dar.. in ce ordine? care.. cum.. oare ce e mia pretios.? toti mi-au zis ca nu are rost sa ma angajez acum.. sa mai astept... sa-mi traiesc anii de facultate, insa nu stiu, imi e greu sa accept.... eu nu sunt ca voi... sunt impulsiv si dornic de succces rapid, vreau cariera, chiar daca mi-ar afecta viata (iti aduci aminte monica? )... probabil ca ma voi lovi de sus.. probabil ca o sa doara.. probabil voi incerca sa le fac pe toate si voi esua pe rand, sper doar sa nu fie un esec total.

in rest.. abia astept sa ajung la bucuresti, sa-mi revad colegii de camera, colegii din camin, pe cei de la facultate (multi dintre ei prieteni, nu doar simpli colegi). imi e dor sa stam la povesti pana la 2 noaptea, imi e dor de meciurile de fotbal, de jocurile de dota, de "seria b, putina liniste" (grupele 1005, 1006, 1007,1008 si 1009 situ dsp ce e vb), de coada de la cantina, de piata romana, de statia crangasi, de tramvaiul 41, de mafia in sala de lectura, de kfc, de mall, de injuraturile lu bulan, de fatuca aia crizata in sesiune (stiti voi la cine ma refer), de oua prajite in apartament la alex, de o betie crunta, de zilele in care te trezesti si te culci la loc tp ca nu ai chef de cursuri.. si stii alex de ce-mi mai e mie dor? :)) "misca-te cum iti place" ...

ca tot am insinuat faptu ca se cam termina vacanta, ei bine.. sa va povestesc si cum a fost in ceahlau? joi noapte 23.00 peron gara de nord, eu, eli, dana, nyco, cristi, nicu, cosmin, 4 l de timisoareana, ceva pungi de alune cateva zeci de kilograme de bagaje.... "trenul rapid pleaka in directia ploiesti sud, buzau, focsani.... bacau" de la linia2.. "la dracu, e abia vagonu 11.. noi avem al 3.. fugi"... "cat mai e?" "8"... "hai mai rpede... hai".. "trenul rapid pleaka in directia......" "5" "dak pleaka eu ma urc aici si o iau dupa aia prin tren" "si eu" "unde?" "gata aici.. 3... hai hai"

(dupa aprox 5 ore)

"care e personalul de piatra? " "hai repede,sari-ti" "1,2.. suntem toti? " "aici e cl 1, hai dincolo" "sforrrrrr"

(in piatra)

brrrrrrrrr

9.30 durau.. toate bagajele date jos, de la mic la mare le luam in spinare si ne continuam ascensiunea spre Cabana Fantanelele (our base). In zilele urmatoare au urmat trasee spre Cascada Duruitoarea, Vf Toaca, Cabana Dochia cu revenire pe la cascada Duruitoarea , traseul de intors in Durau si apoi o dupa amiaz aplacuta pe Cheile Bicazului si o seara linistita in Piatra. De cat de mult ii placea lu Nyco vinul si cum se antrenau trupele lu Nazdravanu pe travian nu mai povestim.

ceailul de la cabana, super bun, super putin si destul de scump. jocul de remi pana al 5000 de puncte cu miza avand sticlele de vin, soferul de pe Transmoldavia ("shi fashi ei? baga ei prashitoarea shi ai grijah ahi sa nu indoi tabla, ca o platesti ai.. ".. "dormi la tini acasa ai, ca la mini acasa o sa vin eu sa dorm"... si.. cam atat...

PS: ah.. si este a 6-a vacanta pe anu asta cand eu si viitoarea mea cumnatzika (Elisor) mergem impreuna... auzi la ea.. cika oamenii din moxa nu stiu sa faca atmosfera

O zi frumoasa voua

Nu exista

" nu exista curve ieftine, doar femei proaste
nu exista miracole, doar magie ieftina
nu exista boala, doar probleme care trec greu
nu exista speranta, doar vointa bine pusa la punct
nu exista inteligenta, doar o carte in plus citita
nu exista nopti pierdute, doar nopti uitate
nu exista papagal, doar bufnitza cu mult tupeu
nu exista crima, doar oameni care sa o comita
nu exista liniste, doar soapte spuse pe ascuns
nu exista vise, doar planuri pe termen lung
nu exista bun simt, doar buna purtare
nu exista genii, doar oameni care stiu prea multe
nu exista cai gresite, doar drumuri alese prost
nu exista nu pot, doar nu gasesc nici un sens
nu exista batrani, doar oameni ramasi in urma vietii
nu exista plictiseala, doar distractie in declin "
(spike - nu exista)

foc ardea

arde pentru ca asa vrem noi sa arda. il alimentam in fiecare moment... il hranim si-l lasam sa respire, ne uitam la el si ne place. ne apropiem, ne frige... ne indepartam, se stinge. Dar noi nu vrem sa se stinga, contine laolalta toate lucrurile de care vrem sa scapam si pe care vrem sa le facem disparute... le ardem.. o data.. de doua ori.. le-am arde in continuu pentru ca asa merita. inauntrul nostru suntem razbunatori, nu am ramane datori pentru nimic in lume... am plati chiar inzecit, bine ca nu se poate... cine stie ce s-ar intampla. am arde tot, pentru ca acest tot contine rau, inchipui sau nu.. te arde ... si-ai vrea sa-l arzi si tu.. din nou, si din nou, dar pana cand? pana vei fi ars totul iar atunci, ca ultim gest, te dai pe tine focului. Totul porneste cu tine, se invarte intr-un cert pentru a-si mistui in final creatorul....

Nu-ti ramane decat sa te obis... de fapt, la naiba cu asta... foc ardea...si pentru ce?

am lovit-o

mergeam pe Domneasca... spre depozit... la Practiker fac stanga pe Cezar... urc... trec de Traian si tot inainte... la un moment dat, drum in lucru, groapa mare. dau inapoi... cam 100 de m... aud claxoane "vezi ca-mi iei oglinda tataeee" .. mortzii mati, am 1 m pe langa tine, dar ca sa nu faci infarct hai ca te ocolesc mai larg.. trag tare de volan si accelerez fara sa ma mai uit.... poc. l-am lovit pe altu. unu parkat mult pre ain strada.. dar oricum, fara vina. l-am lovit cu cauciucul in numar, nu are nimik ... "stai linistit, mai fac si eu dinastea, fii mai atent" imi spune si dam mana. plek...
trec in viteza pe langa un tip ce schimba o roata la tir, parkez la depozit nu inainte de a ma claxona violet cu un conduicator de mercedes.. alerg spre 19 pe centura ... pun frana brusc... in spate un cielo scartzie cauciucurile.... ajung in piata.... lovesc o bordura.. trec printr-o groapa
am ajuns acasa... am parcato... inca derutat
ce-ar fi fost daca?
..........
azi e marti.. 4 a 9-a.. 13

o saptamana la voineasa

in ultima saptamana am tot cerut un pix si o foaie iar cand le-am primit le-am aruncat sub pat... am fost plekat la munte, departe de monitor, de tastatura iar pixul si foaia park nu-mi sunt asa comune..

in rest... despre voineasa...

serviciile destul de proaste, de fapt cele mai proaste pe care le-am intalnit vreodata. un restaurant cu meniuri de cantina pe modul econom, chelneri pusi park sa-ti ucida pofta , mereu plictisiti, mereu zeflemisti, niciodata politicosi si cu zambetul pe buze (ciudat ca totusi cel mai simpatikutz era un tuciuriu :D ), meniu ce nu ocupa mai mult de o pagina A4 cu cate 4 feluri de mancare pt dimineata, pranz si seara, pahare si furculite murdare, painea era mutata de la o masa la alta in functie de cat mnancai din ea, bauturile trebuia sa te duci singur sa ti le aduci de la bar pt ca chelnerul este un om mult prea ocupat, stersat si obosit inkat nu se mia poate complika si cu aceste lucruri... vorba aia, lucreaza 6 ore pe zi, in fiecaree zi.. 2 ore dim, 2 ore la pranz, 2 ore seara. Nesimtirea continua pana la faptul ca daca la 19.59 tu erai la masa iar la 20.00 se termina programul de masa erai cam dat afara cu forta. Tot pe acelasi principiu, la 19.45 nu mai erai primit pe motiv ca nu ai timp sa termini pana la 20.00. Oricum, multumim celor ce s-au ocupat in detaliu de aceste conditii si "facilitati" acordate studentilor .... :) NOT



in rest, a fost o saptamana de faina. am revazut pt a doua oara Transfagarasanul... Balea Lac si Balea cascada sunt 2 locuri pe care nici un roman nu ar trebui sa moara fara a le vedea... este ametitoare imaginea lacului limpede si rece la peste 2000m altitudine inconjurat de muntii invaluiti in ceata... mai apoi am coborat la baraj la vidraru (167 m inaltime) si mai departe spre Curtea de Arges si Cozia... la prima puteti vedea pietrele funerare ale lui Radu de la Afumati, Neagoe Basarab si a sotiei acestuia Despina Doamna precum si ai regilor Romaniei Ferdinand, Carol I, regina Maria si Elisabeta iar la Cozia pe cea a ctitorului ei, Mircea Cel Batran. Excursia de o zi s-a terminat cu vizitarea manastireai Turnu, uimitor la aceasta este existenta a 2 biserici suprapuse, la et 1 si et 2 :) in rest, flori si liniste ca peste tot :)

Celelalte zile au fost petrecute dansand prin ploaie, cantand pe bancile din fata hotelului Lotru, incercand sa ajungem pe vf Dalmei sau culegand mure (eu m-am bagat doar la mancatul lor) ori lenevind pe o paturika la umbra. pounctul culminant a fost miercuri seara (dupa calificarea Stelei in Champions League) cand a fost organizat un mare foc de tabara (intrerupt pret de o jumatate de ora de o ploaie puternika de vara) ce a tinut pana spre ora 3.30 dimineata.

ce mi-a placut: transfagarasan, balea lac, balea cascada, barajul vidraru, manastirea Curtea de Arges, Cozia si Turnu - fetita ce vindea concentrat din esenta de pin si brad - focul de tabara - paraul din care am baut apa din mijlocul padurii - murele culese de albinutza - albinutza stand in poarta la meciurile de fotbal - atmosfera studenteasca - iarba verde - cantecele in plina strada - vocea tipei din Arad si multitudinea cantecelor de cantat in jurul focului pe care le stia - fulgerele si tunetele din miezul noptii - licurici licurici licurici.....

ce nu mi-a placut: serviciile, de la restaurant pana la conditiile din hotel, discoteca organizata in cadrul statiunii si orele petrecute in RATA de la Voineasa la Rimnicul Valcea



recomand: o masa la restaurant "La Marmote" in Sinaia

am avut si eu o Stea.. Steaua Bucuresti

tin minte ca eram foarte micutz si ma uitam la televizor la fotbal, de placere. entuziasmul oricarui copil era sa-ti vezi favoritii dand goluri, jucand frumos, driblinguri, pase pe jos si rapide, centrari perfecte si goluri din foarfeca.... un singur nume era pe buzele tuturor... Steaua Bucuresti...... lacatus, bogdan stelea, filipescu, dan petrescu, ilie dumitrescu, jean vladoiu, adi ilie, militaru.. and so on. eram atat de innebunit incat plangeam de fiecare data cand steaua lua bataie.. "prostilor" strigam la ei !!! dar oricum nu conta, pentru ca oricum ei pentru mine erau niste modele iar meciurile chiar dak erau pierdute nu erau niciodata plictisitoare.... prin asta a cucerit Steaua sufletele atator romani, prin spectacol, prin fantezie si eleganta in joc...
.....
au trecut 14 ani de cand spun cu mana pe inima ca sunt stelist, 14 ani de mers pe stadioane, de ragusit la fiecare meci mai important.... ca sa ajung acum sa vad o Stea lipsita de vlaga, fara idei, fara stralucire, fara vointa si determinare. un joc haotic, o mare dezamagire... o echipa cu niste jucatori impresionanti ca individualitate dar facuti praf de un antrenor incapatanat si slab pregatit... unde este jocul nostru la firul ierbii, unde sunt pasele 1-2 in fata careului advers, unde e acea bucurie de a juca fotbal? nu mi-a placut niciodata jocul defensiv, nu mi-a placut sa joc fundas dreapta desi nea Traian stia ca ala e postul pe care joc foarte bine.. nu mi-a placut si m-am lasat de visul de a fi fotbalist.. tu de ce nu renunti?
Gica... lasa-ne

d3 ce ? !

pentru ca uneori simt nevoia sa scriu toate lucrurile pe care nu apuc sa le spun, pentru ca e fain si la moda, pentru ca e colorat, pt ca el nu-mi reproseaza nimic, pentru ca ma asculta, pentru ca-mi aminteste lucrurile exact asa cum le-am simtit la un anumit moment, pentru ca povestile se repeta insa de fiecare data traite altfel, alte sentimente dominante, alte emotii, alte dorinte, pentru mine, pentru curiosi... pentru ca daca nu blog atunci ce?...

am inceput sa scriu, ca majoritatea dintre noi pe 360yahoo... acum 1 an si jumatate, destul de rar insa, doar lucruri personale, doar sentimente triste.... pagini umplute noaptea tarziu pe zgomot de guano apes, vita de vie, bug mafia si multe altele.. pagini triste in marea lor majoritate. Acum, blogger? da... simteam nevoia de o schimbare, de un alt host si de o interactivitate mia mare cu ceilalti utilizatori.... simt nevoia de bloguri vesele, imi e dor