un an de singuratate a trebuit sa indure cartulia asta ... uitata undeva pe rafturile din camera mea de camin sau pe cele din camera rotunda de la galati. prafuita si mutata de colo colo. "are cam multe pagini" imi spuneam deseori iar timpul liber preferam sa-l umplu cu alte lucruri de nimic. Cu toate astea, gandul de a citi cat mai multe din cele 1001 carti de citit intr-o viata m-a facut sa incep cu ce aveam mai la indemana, pe principiul ieftin si bun.
"O carte in care nu exista nici timp, nici spatiu. Generatii, fapte , personaje, se amesteca intre ele. O epoca se suprapune cu cealalta, visul se confunda cu realitatea, lucrurile evolueaza si totusi nimic nu pare a se schimba. Totul se petrece la limita dintre tragic si comin, viata si moarte. O lume extravaganta, pe cat de indepartata de a noastra pe atat de familiara, cuprinsa intr-un vartej de repere care se regasesc in toate amintirile, in toate istoriile marilor familii. "
Istoria unei familii, unei comunitati, de primul intemeietor pana la cel din urma descendent. Primul.. legat de un copac, ultimul mancat de furnici. O istorie a barbatilor si o poveste de fecioare, cu dragostea , ura si izolarile fiecaruia. Personaje complementare, construite in oglinda, combinand insa toate trairile predecesorilor. Pe alocuri, o carte mai demult despre amor primal decat despre iubirea sincera iar prin celelalte locuri (restul de evenimente dupa eliminarea acelui "pe alocuri" :)) ) o carte a fluturilor , o carte a gustului, a sinceritatii fiintei umane , a linistii sufletesti si a dragostei sincere.
Un roman ciclic, cum le-ar placea unor sa spuna, asemenea unui cerc ce totusi nu se inchide dar se continua in adancime precum imaginile cu personaje de benzi desenate hipnotizate. Un veac de singuratate aduce un iz vechi, mirosul de praf, de mucegai, imaginea materiei ce a vazut si auzit multe.
ce am mai citit: gyorgy dragoman - regele alb
. O carte destul de interesanta, premiata cu o gramada de titluri. Un autor tanar, nascut in romania, maturizat la vecinii nostri unguri. Un roman taiat, rupt, structurat in episoade ce parca nu se leaga, avand insa continuitatea ideei. As putea spune ca este romanul dramei regelui alb, viata unui copil intr-o perioada pe care, dupa 20 de ani de la comunism, unii dintre noi tot o regreta. jocul de fotbal, simularile razboiului, prietenii din cartier, baietii mai mari si oamenii necunoscuti iti aduc aminte parca de propria copilarie, traita totusi in alta epoca.http://gyorgydragoman.com/?p=251&language=ro
http://berea-de-dupa.blogspot.com/2008/06/regele-alb-gyorgy-dragoman.html
http://www.bookblog.ro/x-mihaela-butnaru/regele-alb/
"Totuşi, cu tot talentul scrierii (cartea mi se pare ireproşabil construită), Regele alb nu este romanul care să schimbe radical sau să influenţeze direct ideile şi sentimentele, atitudinile cuiva pretenţios, cu aşteptări mari, hrănite de cronicile favorabile. Cartea este una dintre acelea care se termină după ce ai închis coperta a patra. Uneori, nici nu trebuie mai mult."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu