Ultima ora de Mihail Sebastian

mircea albulescu joaca bine, daca ai nevoie de un personaj puternic, de un om in jurul caruia sa centrezi intreaga actiune... el este. Il prinde aproape orice rol, orice rol important, grav. este un personaj creionat in cele mai mici detalii... pe de alta parte, claudiu bleont, e tipul actorului care te face sa razi, sa intri in piesa. Pune suflet, pune prea mult suflet. Este agitat, este agil, este zgomotos si antrenant. Il prind bine rolurile de actiune, il prinde bine personajul eroului. El m-a facut sa vreau sa merg asta seara la teatru.
Ultima ora, de Mihai Sebastian.. TNB, balcon, etajul 2, cu liftul. Vazusem deunazi si varianta televizata, realizata de cei de la TVR. avem deci, o oarecare idee despre ce se va intampla. stiam replicile, stiam spatiul de actiune. alte emotii insa, alte trairi, o noua distributie. Mircea Albulescu, Claudiu Bleont, Ilinca Goia versus George Constantin, Traian Stanescu, Ilinca Goia, 2009 versus 1993 .... egalitate as putea spune. Albulescu il face pe Constantin, e mai puternic, spune totul fara a folosi mai multe cuvinte. Se misca putin, se impune prin act. Claudiu a fost bun, e tot timpul bun. A fost sarea si piperul, a fost profesorul de istorie pierdut in povestea lui cu Alexandru cel Mare. Pierde insa in fata lui Traian Stanescu. E mai tanar, e mai rapid in miscari, in vorbe. E mai mult decat un om simplu, timid, intelectualul visator. Te uiti la el si oricat ai vrea... nu poti, nu poti sa-l crezi. Poate pentru ca-l stii din alte piese, din Burghezul Gentilom, Noaptea regilor sau Crima pentru pamant. Poate pentru ca oricat ai vrea, Bleont nu este timid, nu este visator. Nu este lipsit de aparare. drept urmare,pierde in fata lui Stanescu , un actor despre care nu stiu mult, de fapt nu stiu nimic. Stiu doar ca are o itnerpretare de exceptie a rolului de Alexandru Andronic.
Ca si confruntare de final avem Ilinca Goia vs Ilinca Goia.. sau 16 ani mai tarziu. E mai matura acum, e mai eleganta, e femeie in toata firea. A lipsit zvacul adolescentin, a lipsit privirea agera de fetiscana si chiar ardoarea cu care iti sprijina ideea. L-a completat insa pe Albulescu, a fost o replica pe masura. Un personaj feminin puternic de la care nu stii la ce sa te astepti. A fost genul de fata pe care mi-ar fi greu sa o invit la o cafea. sa fie egal pentru ca a crescut dar si pentru ca a pierdut inocenta anilor...
una peste alta, piesa lui sebastian merita vazuta. nu o data, ci de doua ori. poate chiar de trei. merita atentie si liniste.
hai la teatru.