vineri, 24 octombrie 2008

Nimic.. aici este vorba de Nimic, doar aici. Nimic de adaugat

O scrisoare adresata lui Marius Tuca de catre Fanus Neagu, o scrisoare la care nu poti adauga multe comentarii. De fapt nu poti spune nimic. Nimic...

"Draga Marius Tuca,
În numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur". Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini - cei români de mult nu mai intra în discutie -, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul "Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sînt bolnav - cancer de prostata cu diseminari -, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrsta m-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de sase luni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încape decît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.
As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): "Urît mai traiti, domnilor!".
Fanus Neagu

joi, 23 octombrie 2008

i'm here to end the game

i'm living in a lie



Dont give me names
Youve got it all, took it all from me
Drove me insane
Whod come down to earth, releasing me
Healing my wounds
So why dont you close the door when youre leaving me
Now youll run
Running all the way back to me again

Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side

(I) found a way
To reach myself again but all I saw was shame
Drive me away
Theres something deep in me waiting to escape
You think you know me
So why dont you close the door when youre here with me

Im here to end the game
Im living in a lie
Its hard to give the same
I wont be on your side

Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side

I loved you a lot
To need you a lot
I leave you alone...

miercuri, 22 octombrie 2008

luptati prostilor.. luptati


vroiam sa vedem...
si...
asa a inceput, centrare in careu, lovitura cu capul, 1-0
nici nu ne-am dezmeticit bine ca dorin ne arunca din nou unu in bratele celuilalt 2-0 si deja il sunam pe tata, cum se vede la televizor?.. hai, bafta imi spune el si continuam sa zambesc. Imi aduceam aminte cum ma tachina cand eram mic si plangeam pt culori... trup si suflet spuneam eu. Stiam toata echipa Stelei pe de rost, stiam toate combinatiile de joc , toate rezultatele marcatorii si minutul golului. Ma bucuram cu ei, plangeam cu ei, ma bateam pentru ei.... dar asta pt ca aveau spirit de lupta, asta pt ca Steaua mea era bataioasa. Si acum mi-l amintesc pe Lacatus cum punea picioru la greu, cum se zbatea acolo pe dreapta. Si acum mi se ridica parul pe maini cand revad imagini de atunci.. Lacatus, Lacatus.... asa a ajuns un idol.
... dar, deja vad o gramada de omuleti verzi unu peste altu, am fost putin furat de peisaj si... e 2-1. stai, cum... eram pe ei, eram.. si ... lucrurile sa se precipite, nu itneleg. o.. o.. secunda. tribunele tac, peluza tace, grupul ultras incearca sa-i incurajeze pe baieti... spirit de lupta.
lipseste ceva, pierd ceva... tribunele tac si... e 2-2 am un deja vu, romania - franta, steaua - lyon, steaua - boro si totusi ovidiu petre imi da inc aun motiv sa o iau in brate.. strigam in cor.. lacatus, lacatus.. hei hei hei... prima repriza 3-2 pentru noi, simteam ca nu se mai poate intampla nimic

au mai trecut insa 45 de minute.... luptati prostilor.. hai, luptati iar steagul s-a inclinat.... spirit de lupta e tot ce am fi vrut cu totii.

luni, 20 octombrie 2008

cinci minute

de la victoriei la unirii, de la asa da, la asa nu. Cam 5 minute dureaza sa-mi aleg o pereche de adidasi si cam tot atat dureaza melodia Ganduri, de la Vita de vie. 5 minute pot fi incredibil de multe cand esti scos in fata clasei pentru lectia de chimie
5 minute , 1 exercitiu la mate , o suta si ceva de flotari, 1500 m de jogging. 5 minute pot hotari daca urci mai departe pe creasta muntelui sau te intorci prin padure la inceputul traseului. 5 minute poate dura cel mai frumos dans al vietii tale sau o dezamagire cotidiana.
5 minute si esti in bazinul de inot de la titan intr-o noapte ploioasa ori frenetic strigand pe stadion la meciul stelei.
ce-am mai facut in 5 minute?... am prezentat SiSC pe 1 oct 2007, m-am plimbat prin ploaie razand, am desenat pe asfalt si am "pus ochii" la vati-ascunselea. m-am murdarit de noroi pe pantalonii de scoala si i-am ascuns in sifonier. am pierdut zi de zi... 5 minute cu lucruri marunte
minute minute.. 2 3 5.. cate vrei tu. poti face o multime de lucruri, trebuie doar sa vrei, sa crezi cu adevarat si sa ti le asumi,
in 5 minute o poti suna de 20 de ori si tot sa nu iti raspunda, ai putea chiar sa-i tirmiti la fel de multe smsuri.ori sa le recitesti sa vezi prin ce stari ai trecut si cum tremurul mainilor tale a crescut din ce in ce.
poti sa devii slab.... in 5 minute. mandria, orgoliile, calmul si poate chiar maturitatea cu care te lauzi pot pali, pot arde ori se pot ineca si nu-ti ramane decat sa-ti dai seama ca ai pierdut la jocul la care te pricepi cel mai bine. si e frustrant, si te doare si-ti vine sa dai restart... dar culmea, aici nu se poate. aici unde chiar iti pasa, unde ar trebui sa fie totul perfect.plangi, 5 minute

duminică, 12 octombrie 2008

ce-i frumos cu adevarat, nu costa nimic

imi aduc aminte .. stateam toata ziulica si ascultam fel de fel de melodii... bi u gi.. vitza.. zdob.. eram vesel si tzopaiam prin casa.aveam timp pt multe chestii.. as fi avut timp sa citesc niste carti, sau chiar sa fac sport mai mult. As fi avut timp sa merg la munte, acolo sus, sau poate ca oricum nu ne-ar fi lasat parintii singuri la varsta aia.
acum as vrea sa le fac pe toate, din nou si din nou, dar ma ucide timpul.. si pe mine, si pe voi.. ne impartim intre facultate, servici, metrou, gara de nord. Ajungem sa cersim mai mult somn, sau zile mai lungi. cedam.. aici putin, colo putin. sarim peste o masa azi, peste alta maine, dormim asta seara cu 2 ore mai putin, lipsim la un seminar... si toate astea pt a avea timp si de celelalte. Nu ne hotaram la ce sa renuntam, nu stim , cred.. ce ne face mai fericiti. Stii, eu as vrea sa fac niste cursuri de dans, sa fac o scoala de ghizi, sa citesc zecile de carti ce le am scrise pe o lista undeva ,in herastrau pe o banca, sa ma plimb cu bicicleta, sa merg la inot si la sala... sa zambesc inca odata la amintirea acelor vorbe "ai un corp foarte tare".. si sa ma gandesc la ea, ce proasta a fost.. nu stie cum e acum. Cel mai mult as vrea sa am puterea aia de a zabovi o secunda in plus peste fiecare lucru cel fac si-mi plac.... sa-l inteleg, sa-l constientizez sa ma hranesc cu el.
era asa bine in plapuma asta de acasa azi dimineata, primitor, calduros. era senzatia aia de confort sufletesc. a fost asa bine sa conduc masina mea, masina ce m-a invatat basics, un ford focus rosu.a fost asa scurt.. ieri am venit, astazi plec... tren, gara de nord.

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Suntem diferiti dar ne distram mai bine impreuna



Daca vrei sa fii mai mult decat un simplu student, sa ai prieteni multi alaturi de care sa pui lumea la cale, sa iti pui in aplicare ideile si, in acelasi timp, sa ii ajuti pe cei din jurul tau, atunci voluntariatul este pentru tine.

Sindicatul Studentilor din Cibernetica este cea mai veche asociatie de studenti din ASE si cea mai personalizata. De 12 ani ne propunem sa oferim studentilor educatia complementara de care au nevoie, incurajandu- i sa participe activ in viata academica prin implicarea lor in proiecte cu caracter social, cultural, educational sau profesional.

Impreuna ne distram cel mai bine si, tot impreuna, realizam anual proiecte precum:

IT Fest, festival national de IT unde studentii isi pun in evidenta abilitatile din domeniul IT;

Serile Teatrului Studentesc, festival national de teatru pentru studentii actori amatori;

Academia Sperantei, proiect prin care incercam sa luminam Sarbatorile celor aflati in dificultate.

Vino la sala 2003, pana pe 17 octombrie 2008, sa te alaturi echipei noastre de prieteni!

Completeaza formularul de recrutare, noi iti luam interviul si restul e distractie!

www.sisc.ase.ro
Pagina de Hi5

De asemenea,te asteptam sa ne cunosti la standul nostru de la ONG Fair in perioada 14-16 octombrie din Facultatea de Cibernetica, etaj 1

duminică, 5 octombrie 2008

stiu caii din viena sa danseze ?

Tipa.. Mm, undeva 25 de ani, tipul putin mai mult. ea are o voce de copil iar intrebarile pe care le pune te trimit cu gandul la acea papusik isteata ce are nevoie de protectia baiatului.. "this ones are grey".. "so they come here and train for the race" .. "they dont race " spune el. "but what do they do"... "they act in ballet shows".. iar caii din viena nu, nu stiu sa danseze, nu astazi..... se simte ploaia de afara si aici, mirosul de cal devine din ce in ce mai apasator.
Lumea vine si pleaca, toti se comporta de parca au vazut cine stie ce. Sunt 6 martzoage ce se invart pe aici.. ea are ochii albastri pierduti. si astia se tot invart. pana la urma s-a plictisit si ea, se uitam lacom intr-o brosura.
ma ridic si plec.... m-am plictisit... sunt doar niste cai