blog muncitoresc

ma trezesc.. din instinct imi blestem soarta.. de ce sa ma trezesc? de ce iar? de ce sa plec iar la munca? abia ce am venit.. serios.. tocmai ce am venit, am pus capu pe perna.. si acum... acum iar trebuie sa plec? si ma dau jos din pat, ma uit la cos, adi, emi... ii las sa doarma, ma schimb si plec... si totusi, daca as renunta eu la urmatoarea data de salariu? am 19 ani.. as putea sa termin facultatea, as putea pleca cu o bursa in strainatate iar apoi viitorul ar putea fi mai roz.. dar noh, mie imi place albastru, nu roz. merg mai departe... metrou, 6:10, 10:20, dimineata, multi oameni, adica multi de tot. toti se grabesc undeva, treaba lor.. ii las in pace. aviatorilor... peron pe partea stanga, vanez un loc liber si ma asez. stau, astept... aurel vlaicu, peron stanga... unii coboara, unii urca si plecam mai departe. pipera, buluc la usa, toata lumea se grabeste spre scari. daca esti primu, felicitari, urci scarile fara sa te simti ingradit si la stanga si la dreapta si fata ori spate... simti doar ca trebuie sa te grabesti, auzi respiratia celorlalti in ceafa.. toti se grabesc, daca te opreste te acapareaza, te fura in multime. nu mai esti tu, esti multimea manata de instinct spre locul de munca, sau spre orice altceva. ajuns, dau cu badge-ul la ihntrare, urc, imi iau cascutza.... ma conectez, parola, deschid mail si celelalte aplicatii, e fix.. bun venit la orangedeja ai facut cunostinta cu 4 persoane noi, nu au trecut decat 15 minute. in ritmu asta, ai putea cunoaste toata populatia romaniei in numai 162 de ani.. mmm.. tot ar fi o eternitate, dar... si pana la urma ce cauti tu acolo? 8 ore pe scaunul ala ... ca vorba aia, numai de socializare nu duci lipsa. am o gramada de cunostinte, de ce as vrea sa vb zilnic cu noi si noi oameni? nu stiu... ink caut un raspuns la intrebara asta. bine macar ca am pauza de masa, amestec un instant cu lapte si cu ceva back rolls. merge. bun venit la orange. pana la urma, ultima pauza... inca 15 minute de aer. te ridici si fugi iar la aparatul ala cu apa (fantana ii zice :) ), mai arunci o gluma, mai vezi un coleg plecand... oare eu dc nu plec acum? mmm.. daca ma trezeam si mai devreme acum as fi putut pleca.. imi doresc sa ma fi trezit mai devreme (ba nuy.. la naiba.. nu-mi doresc).. si totusi, o zi buna va doresc... logout. da, shut down, close, yes close now, fugi, dai cu badgeul si esti liber. nu a fost chiar atat de greu pe cat a parut, si pana la urma urmei, ce as fi facut daca nu eram acolo? facultate? da.. cu siguranta. altceva? mmm.. messenger, poate un fotbal, eventual mai multe iesiti in cluyburi... dar noh.. cu siguranta as fi dormit , baut , fu.. mai mult. ajung in camin, urc grabit la etaju 2.. a doua usa pe dreapta... buuuuuulaaan.. dick mai.. si gata... se intampla ceva ciudat. parca tocmai ce am venit, ma trezesc.. din instinct imi blestem soarta.. de ce sa ma trezesc? de ce iar? de ce sa plec iar la munca? abia ce am venit.. serios.. tocmai ce am venit

ce te doare?

stateam acum cateva saptamani sa citesc oaresce bloguri.. cateva idei pierdute pe net, scrise de oameni ca mine, ca tine... oameni simpli... idei de oameni simpli. ajunsesem astfel la un subiect despre "ce ma doare"... nu mai stiu exact autorul, nu mai stiu exact linkul, tot ce mi-a ramas este ideea. fiecare dintre noi are lucruri ce-l dor....
pe mine ma doare de fiecare data cand maikamea imi spune ca nu sunt bun de nimic, ma doare cand vad oameni dormind pe strada, ma doare cand plang copii, ma doare cand il vad pe taikamiu suparat, ma doare cand prietena ma confunda cu altu, ma doare sa ma prefac invincibil...ma doare ca am dezamagit multe persoana in legatura cu balul facultatii mele. ma doare cand dau cu roata din fatza prin vreo groapa ori cand sunt uitat de toti. ma doare cand ma gandesc la cea din trecut, ma doare indepartarea asta icneata de facultate, prieteni, rude, cunostinte..ma doare ca nu pot rneunta la unele lucruri si ajung sa le stric pe toate.
ma doare ca nu am tot timpu o relatie faina cu ai mei sau ca ajung sa fiu rau, tzafnos, irascibil, incapatanat.
si cel mai mult ma doare ca nu-mi pot cere iertare...

pe voi ce va doare?

lipsit de continut

ea mananca prajitura, asculta muzica.. se gandeste ce tip de fata ar putea sa ma placa pe mine... eu, incerc sa-mi adun gandurile.... e greu.... bazaie televizorul, ea imi zmbeste, laptopu asta deja mi-a incalzit partile inferioare ale corpului, faza e ca insist, nu stiu de ce.... dar..
probabil ati patit si voi sa varsati un pahar de cola pe tricou si pantaloni... apoi sa varsati un nou pahar (de apa de data asta) apoi sa va enerveze o persoana care vorbeste mult prea mult si care in loc sa te ajute mai multe de agaseaza si agita. niciodata nu am agreat oamenii care incearca sa-mi explice o chestie in 10 propozitii diferite sau care vor sa analizeze o prolema banala pana la despicarea firului de trestie in 16. oricum, vineri, 2 noiembrie... de departe cea mai proasta zi din ultima luna. totul a inceput cu acele pahare, a continuat cu fellow-ul de la casca, a urmat pierderea abonamentului la metrou in pipera apoi cateva ore de stat in frig la concert. ma asteptam la timpuri noi, phoenix, krypton, taxi.. nu am vazut decat timpuri noi, 15 grade si phoenix, probleme cu sonorizarea , oameni furiosi, noroi si mult zgomot degeaba. un recital timpuri noi destul de prost, un recital phoenix cam scurt si intr-o formula ce nu li se prea potriveste, o formatie "15 grade" de care nu a mai auzit nimeni... niste tineri curajosi, asupra carora s-au indreptat toate injuriile si nemultumirile publicului. aparuti in concert intre timpuri noi si inainte de phoenix.. intr-un moment in care tota sonorizarea era cazuta iar oamenii de la tehnic lucrau pe langa ei . si-au batut pe bune joc de ei, i-au pus sa cante mai mult decat trebuia, i-au pus sa traga de timp, i-au obligat la propiu sa se sacrifice . Nu am mai vauzt concert in care in timp ce o formatie e pe scena si canta.. aia de la tehnic sa umble pe acolo ca in sueprmarket, sa care boxe dintr-o parte in alta. sa schimbe microfoane, fire, prostiii... oricum, baietii de la 15 grade s-aud escurcat, au fost injurati, au fost huiduiti... au sfarsit prin a fi aplaudati, au sfarsit prin a starni zambetul pe buzele celor si asa inghetati de frig. au avut tupeu, au continuat, au avut prezenta de spirit. bravo lor.
si... tot simp ca nu am ajuns acolo unde trebua sa ajung, subiectul acestui blog inca nu a fost dezaluit. e in continuare greu. renunt. poate maine seara