zambet de copil

mergeam spre unirea, centrul medical polisano pentru a-mi aviza un concediu medical.. universitate, peron stanga, in , out.. atentie, se inchid usile. Langa mine s-a asezat o doamna cu un copilas in brate.. undeva la 3-4 anisori, dragutz foc. ce ma face sa va povestesc acest lucru?.. bucuria din ochii copilului, inocenta sa. Avea in manute o carticica de povesti cu multe poze colorate, Vrajitorul din Oz. statea in bratele mamicii lui si ochisorii ii sclipeau in timp ce aceasta ii spunea povestea. Se oprise timpul in loc, era cuprins in povestea lui Dorothy, eram si eu cuprins alaturi de el. Ma gandesc cu jind la momentele cand timpul se scurgea printre personaje de basm , benzile desenate si bomboanele cu caramel. E fantastic cat poate face zambetul unui copil, fericirea din ochii lui...... probabil ca asta i-a alimentat pe parintii nostri sa ne creasca asa frumos. Bucuriile noastre sunt si bucuriile lor, amintirile noastre sunt si amintirile lor
am ajuns la unirii si cu un zambet larg am coborat, ma simteam voios, plin de energie... povestile ne fac mai fericiti, copii ne fac mai buni... soarele ne da lumina