29 noiembrie 2005... tu-ti mai amintesti ?

franturi din ganduri de copil... inceput de nop7e

ce-i drept e ca aveam nevoie de ceva muzica buna vacanta asta, ceva folk sau balade vechi. muzica aia care te linisteste, muzica aia care-ti face sufletul liber, acordurile alea care-ti arata ca exista si lucruri bune. am gasit din intamplare un concert din 2003 . cu ce e ? mmm tandreturi tandru femeie corifei alifantis baniciu andries vintila folk circ globus concert live romania Mai jos aveti partea 1, pe celelalte o sa le gasi la related pe youtube in caz ca va captiveaza asa cum a facut cu mine.

in alta ordine de idei cam asta e craciunul meu. culoarea de albastru.
bradu nici macar nu miroase cum ar trebui
.. simt totusi
iz de portocale
dar imi e lene, sa le desfac, sa arunc cojile.. sa ma spal pe maini dupa. le-as vrea pe un platou imens. cu niste kiwi si ananas. un pahar de cola
mos craciun a venit ieri... pe 25 vor veni gratarele si alte alea.
pe la casele vecine, pe la televizor.. la telejurnal dupa cum obisnuieste andries sa spuna.
nici macar nu ninge
iar blugii mei sunt tot la croitorie
ganduri rupte. eu stiam ca moshul vine cu sania, acum si-o fi luat role?
eram 5 pustani in frig si o chitara.
de fapt, are rate la banca... moshul vine la copii.. tu mai esti copil? si doedata iti dai seama ca esti mai mare decat atunci cand erai mic si-ti doreai sa fii mare.
cantam prin cartier, prin maxi taxi. pe la colegii de clasa . pe mine ma cheama X.. acolo, la bratesul mare
era un film cu un personaj de a furat cracinul. mare hotz, a plecat cu trairile noastre iar noi nici macar nu l-am simtit. acum e departe, nu-l mai pot ajunge
se repeta pana si filmele de sarbatori, ba e ala cu singur acasa, ba cel cu arnold care vrea sa cumpere un ironman pt fisu. nici ei nu mai cred in mos craciun
cum era aia?.. cine nu mananca tot nu primeste cadouri?... mosule, dar noi nu avem ce manca... nu stam la discutii,ori papati ori primiti o nuia
m.. stai,asta era parca cu alta ocazie.

prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt
primiti cu colindul?

imi vreau emotiile inapoi..
trezitul de dimineata, fugutza la brad
imi vreau jucaria aia cu care ma jucam o zi intreaga
vreau izul ala de sarbatoare

mi-as dori de ziua mea dvd-ul cu concertul de mai sus....
va pup

Tropicul cancerului - Henry miller

auzisem de carte insa nu ceva concludent. de fapt, pentru mine era bine doar simplul fapt ca am auzit de ea.."merita citita" imi spuneam, si uite asa am reusit sa pun mana pe ea.. de fapt mi-a dato iulia "mie nu mi-a placut, dupa primele pagini am lasato, are un stil.. mm, las ca vezi tu". au trecut insa cam 5 luni pana m-am apucat de citit, nush, din comoditate sau poate din felul urat in care cei de la tipogrfie au asternut cuvintele pe hartie.. o hartie ieftina..
la prima vedere scandalizeaza, la a doua la fel, a treia nu stiu daca mai are cineva rabdare. e intradevar un roman lipsit de prejudecati, ce subliniaza toate lucrurile urate din societate, toate lucrurile urate din noi... si, ce-i dureros e ca nu poti contrazice, nu poti nega si nu poti fugi de aceste cuvinte. te ataca, le judeci, le ataci la randul tau, insa.. fac parte din tine. sunt lucruri de care te-ai lovit, sau te vei lovi, sunt lucruri pe care le declari jignitoare, dar de care la randul tau te-ai folosit.. macar o data

"e posibil ca toti sa fim condamnati, sa nu existe nici o speranta pentru noi, pentru nici unul dintre noi, dar, daca asa stau lucrurile, hai sa scoatem un ultim urlet de suferinta atroce, care sa inghete sangele in vine, un strigat sfasietor de sfidare, un strigat de razboi ! La naiba cu lamentatiile ! La naiba cu elegii si bocete funebre ! La naiba cu biografiile si povestirile, cu bibliotecile si muzeele. Sa-i lasam pe morti sa-i devoreze pe morti ! Noi, cei vii, sa dansam in jurul gurii craterului, sa dansum un ultim dans al agoniei! Dar sa fie chiar un dans ! "

daca aiputerea de a da fata in fata cu o carte ce isi propune sa scoata ce e mai rau din tine, daca ai curajul sa o infrunti si esti pregatit sa accepti mizeria periferica a realului in care traim cu totii.. poti incerca.. altfel.. poate ramane prafuita pe un raft de biblioteca

S-a anulat

suntem aici, in fata garii. o bodega
tuborg sa fie
e 23.00.... ar trebui sa mergem sa ne luam bilete, e coada...
sa vina toti, e o bodega... gara de nord
destinatia?.. ucea, apoi autobuz spre victoria de unde urmeaza 5-6 ore (vara) pana la cabana turnuri. 2 bilete cu carnetu de student, 2 cu legitimatie, restu intreg
ce tren?..
trenul de 23.58..
tre... trenul acesta s-a anulat. e 23.30, gara de nord echipati pt crestele fagarasului doar ca trenul nostru s-a anulat..
deee... de cand?..
de mai bine de 1 an.

e 2 noaptea, suntem in otopeni il asteptam si pe cristi sa vina cu papucul... un logan de buzau si un papuc de galati. ne-am ratacit putin prin brasov, am dus maimutzu la engleza destul de des am ascultat rhcp la un sony ericsson.. am obosit.. bogdan aproape atipise la volan siiii. s-a strigat pauza. din rau, in mai rau. eram cu totii obositi.. s-a anulat
cu greu, bogdan m-a lasat pe mine sa conduc ultimii 80 km pana in victoria.. "esti singurul din univers care m-a inlocuit vreodata " :) urmand sa exclame "nu mai am chef, m-i s-a luat de tura asta" asta dupa ce am fost nevoiti sa mergem vreo 6 km prin gropi, gheata, noroi... 7 dimineata, frig... frig rau... trenul nostru se anulase.
am inceput totusi sa urcam, catinel, catinel cu obisnuitele pauze de poze si ciocolata... si am tot urcat. a fost mai mult o batalie psihica pentru fiecare dintre noi, nedormiti de mai bine de 24 de ore, intamplari ce ne-au scazut din elan si noroiul din ultima parte de drum au fauct ca urcusul sa para interminabil... "mariana mariana , unde-i cabana?"

inca 30 de minute... am cazut prima oara in genunchi
ma gandesc la maratonul pietrei craiului.. irina imi povesteste despre experientele de la carpathian adventure, mai facem o pauza, mai strangem din dinti... incepem sa zambim, incepe o bataie cu zapada, eu nu prea am tinta, mihai se ascunde dupa copaci.. hai, ia o ciocolata cu rom


inca 15 minute si alunec din nou... is terminat, nu am conditie fizica, se lauda mihai.. nu mai pot, ma dau eu cocos.. si zbang un bulgare dupa ceafa, zambim si urcam mai departe.. vedem cabana.. drept in fata noasta iar in 10 minute suntem la caldurica. ne uitam unii la altii si suntem mandri de noi, "te simti multumit cu tine cand faci o proba de foc" , asa-mi spunea irina despre probele din carpathian adventure.
nea nelu ne face o ciorba si ne pune cate un ceai, scoatem si noi ce avem prin traista, mancam, facem galagie e frumos..

ziua 2

cabana turnuri, cabana podragu, un urcus de aprox 3 ore, de data aceasta fara rucsaci in spinare si putin mia odihniti. L-am luat cu noi si pe Ballo... aveam trioul perfect (Balan, Ballo si Baloa :)) ) alex balan, ballo the dog si mihai baloiu :) s-a lasat cu poze.. multe, vant puternic, coafura rezista. crestele fagarasilor se impuneau din toate directiile. o paleta de culori ce cu greu poate fi exprimata in cuvinte. vedetele zilei, 4 capre negre pe o stanca.. mai departe.. senzational. vor vorbi pozele









seara am petrecuto in stilul traditional, mancarica, un remi, o tabla, palavre, povestiri de munte... sa nu uitam de vinul fiert, de cabanierul cumsecade. ne-am imprietenit repede si cu ceilalti de acolo, mai era un grup din brasov si unul din mures.. asta e frumos la oamenii de munte, sunt caldurosi si primitori, sunt toti la fel..

ziua 3

ne-am trezit in 2 transe, stabilisem cu o seara inainte ca vom pleca separati.. pe masini, unii dintre noi vrand sa ajunga in bucuresti mai repede (bogdan,iuli, alex, mariana, alex b),


ceilalti (eu, cristi, mihai si oana) vrand sa mai zaboveasca cat se poate in aceste locuri minunate.. am urcat din nou pret de o ora spre cabana podragu, de data aceasta pe malul inghetat al raului. cristi vroia sa mai traga cateva zeci de poze. rar iti e dat sa vezi bucati de geata si zapada pe sub care apa se strecoara nevazuta si din loc in loc cate o spartura.. rar iti e dat sa vezi ca stai cu bocancul pe un varf de brad.... wtf ??? !!!.. bradu asta are cel putin 5-6 metri, noi stam pe zapada, deasupra lui.. iar de acolo de unde eram, ne-am dat drumu la vale in fund pret de vreo cateva sute de metri.... yupeeeeee
incet incet ne-am indreptat din nou catre cabana, cu rucsacii deja facuti ne-am luat la revedere de la nea nelu, am fauct o poza si am luato usurel usurel catre papukul nostru...






nu am mers 30 minute ca vine mesajul lui alex (ei plecasera cu 3 ore mai devreme)... aici jos e noroiul cat casa, imi e frica sa nu ma innec, nu stiu cum mai scoateti masina.. ne-am inarmat cei drept cu tot optimismul din lume... NOOOT ... anyway am ajuns si noi jos, am vzt situatia la fata locului... noroi, papuk, trecut, curat, jet :)

ne-am mai oprit si prin localitatea fagaras, am mancat ceva am luat cateva beri, am stat la povesti si ne-am indreptat spre casa, DN1 aproape gol, atmosfera placuta iar la 23.00 dormeam ca un prunc

s-a anulat pe drequ :)