tin minte ca eram foarte micutz si ma uitam la televizor la fotbal, de placere. entuziasmul oricarui copil era sa-ti vezi favoritii dand goluri, jucand frumos, driblinguri, pase pe jos si rapide, centrari perfecte si goluri din foarfeca.... un singur nume era pe buzele tuturor... Steaua Bucuresti...... lacatus, bogdan stelea, filipescu, dan petrescu, ilie dumitrescu, jean vladoiu, adi ilie, militaru.. and so on. eram atat de innebunit incat plangeam de fiecare data cand steaua lua bataie.. "prostilor" strigam la ei !!! dar oricum nu conta, pentru ca oricum ei pentru mine erau niste modele iar meciurile chiar dak erau pierdute nu erau niciodata plictisitoare.... prin asta a cucerit Steaua sufletele atator romani, prin spectacol, prin fantezie si eleganta in joc...
.....
au trecut 14 ani de cand spun cu mana pe inima ca sunt stelist, 14 ani de mers pe stadioane, de ragusit la fiecare meci mai important.... ca sa ajung acum sa vad o Stea lipsita de vlaga, fara idei, fara stralucire, fara vointa si determinare. un joc haotic, o mare dezamagire... o echipa cu niste jucatori impresionanti ca individualitate dar facuti praf de un antrenor incapatanat si slab pregatit... unde este jocul nostru la firul ierbii, unde sunt pasele 1-2 in fata careului advers, unde e acea bucurie de a juca fotbal? nu mi-a placut niciodata jocul defensiv, nu mi-a placut sa joc fundas dreapta desi nea Traian stia ca ala e postul pe care joc foarte bine.. nu mi-a placut si m-am lasat de visul de a fi fotbalist.. tu de ce nu renunti?
Gica... lasa-ne
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu