ea mananca prajitura, asculta muzica.. se gandeste ce tip de fata ar putea sa ma placa pe mine... eu, incerc sa-mi adun gandurile.... e greu.... bazaie televizorul, ea imi zmbeste, laptopu asta deja mi-a incalzit partile inferioare ale corpului, faza e ca insist, nu stiu de ce.... dar..
probabil ati patit si voi sa varsati un pahar de cola pe tricou si pantaloni... apoi sa varsati un nou pahar (de apa de data asta) apoi sa va enerveze o persoana care vorbeste mult prea mult si care in loc sa te ajute mai multe de agaseaza si agita. niciodata nu am agreat oamenii care incearca sa-mi explice o chestie in 10 propozitii diferite sau care vor sa analizeze o prolema banala pana la despicarea firului de trestie in 16. oricum, vineri, 2 noiembrie... de departe cea mai proasta zi din ultima luna. totul a inceput cu acele pahare, a continuat cu fellow-ul de la casca, a urmat pierderea abonamentului la metrou in pipera apoi cateva ore de stat in frig la concert. ma asteptam la timpuri noi, phoenix, krypton, taxi.. nu am vazut decat timpuri noi, 15 grade si phoenix, probleme cu sonorizarea , oameni furiosi, noroi si mult zgomot degeaba. un recital timpuri noi destul de prost, un recital phoenix cam scurt si intr-o formula ce nu li se prea potriveste, o formatie "15 grade" de care nu a mai auzit nimeni... niste tineri curajosi, asupra carora s-au indreptat toate injuriile si nemultumirile publicului. aparuti in concert intre timpuri noi si inainte de phoenix.. intr-un moment in care tota sonorizarea era cazuta iar oamenii de la tehnic lucrau pe langa ei . si-au batut pe bune joc de ei, i-au pus sa cante mai mult decat trebuia, i-au pus sa traga de timp, i-au obligat la propiu sa se sacrifice . Nu am mai vauzt concert in care in timp ce o formatie e pe scena si canta.. aia de la tehnic sa umble pe acolo ca in sueprmarket, sa care boxe dintr-o parte in alta. sa schimbe microfoane, fire, prostiii... oricum, baietii de la 15 grade s-aud escurcat, au fost injurati, au fost huiduiti... au sfarsit prin a fi aplaudati, au sfarsit prin a starni zambetul pe buzele celor si asa inghetati de frig. au avut tupeu, au continuat, au avut prezenta de spirit. bravo lor.
si... tot simp ca nu am ajuns acolo unde trebua sa ajung, subiectul acestui blog inca nu a fost dezaluit. e in continuare greu. renunt. poate maine seara
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu