soap7e in noapte

Calitatea costa 1 leu

2009-09-05T20:22:00.002+03:00

in Europa..
la intrarea in Bucuresti.

curele, sosete, maiouri, tricouri, tigari, tigari, tigari..
comertzu' e-n floare.... multi chinezutzi, extrem de multi. Din loc in loc cate un tigan, doi, trei.. de fapt, is peste tot si astia. Toata lumea vinde cate ceva, toti au cele mai noi modele, cele mai frumoase sandale si cele mai calitative perechi de chiloti.
n-ai loc sa treci, om de om, n-apuci sa vezi aproape nimic pentru ca blochezi traficu celorlalti participanti la shopping. Totul se petrece repede, atat de repede incat.... ajungi sa termini tot bazarul, sa-ti dai seama ca n-ai cumparat nimic si sa cumperi in fuga 2 perechi de sosete, nu de alta dar nu mai merge scuza cu "ne mai uitam"... ca nu mai ai unde sa te uiti. te-ntorci apoi tot pe randu 2 unde ti se pare tie ca ai vazut ceva frumos.. prostii.. chestia aia e peste tot, doar ca pe randul 2 ai reusit sa o bunghesti in valma de oameni. O probezi, iti place, sau nu... dupa caz sau circumstante.

ajungi acasa, iti limpezesti gandurile si-ti ramane in minte ca undeva acolo... calitatea costa doar un leu...

unde s-au dus

2009-05-10T20:25:00.002+03:00

"in codrul verde, nu se mai vede
nu se mai pierde urma de cai,
nici la izvoare nu mai apare
umbra calare a vreunui haiduc,
unde s-au dus cand au apus
anii de sus ai gloriei lor
unde-s pistoalele, unde-s pumnalele
caii si flintele haiducilor"

au trecut 3 ani.. de la noptile nedormite si umplute cu fizica sau matematica.
imi e dor de vorbele mamei, de felul in care ea ma incuraja, de modul in care priveam viata. imi e dor de ambitia pe care mi-o insuflam cand vorbeam cu tata.... era atat de mandru de mine si de sigur pe reusitele mele incat imi era frica sa nu-l dezamagesc. imi e dor de autobuzul 20 in care se urcau copii de la cnva si vorbeau despre temele pentru acasa.
cred ca am mai scris, si ma repet..
am pierdut dragostea pentru sport, am uitat ca nu-mi place gustul alcoolului sau ca eu nu voi fuma niciodata,... am uitat cum e sa ai ambitie, cum e sa lupti, lupti, lupti pentru chestiile pe care le doresti. am renuntat la singura chestie care face diferenta, vointa, ambitia, caracterul puternic. am ajuns un gras, am desconsiderat scoala , si inca o fac, ma cred prea bun... ce idiot . am dat abdomenele pe narghilea, joggingul pe bere, meciurile de fotbal pe nopti nedormite, visele mele, pe cacaturi.
am vrut sa nu mai scriu despre lucruri sad, doar ca... se pare ca lucrurile faine nu se lasa puse in cuvinte. m-am hotarat sa nu mai scriu prostii despre viata si alte bullshituri pe blogu asta, drept urmare e ultimul blog. imi voi cumpara domeniu prin august, si o sa va povestesc despre locurile frumoase prin care am mers sau voi merge.. va fi mult mai placut, va jur.

nu e totul priedut.. do something

2009-04-06T23:00:00.002+03:00

Nu o intreba daca a avut orgasm..

in marea de muzica s-ar putea sa se piarda. in marea de oameni e cu siguranta inecata. acolo in lumea ei, departe de tine. otraveste fantanile, arde pasunile, ridica podul de lemn. asta asa, daca ar fi sa privim totul potrivit cu natia noastra, tradatori si lasi de la infrangerea lui decebal pana la vlad tepes sau asasinarea lui antonescu, ar suna frumos si eroic, este insa miselesc si urat..
am fugit tot timpu de responsabilitati, de cuvinte, de fapte... am trait in tacerere si am asteptat sa se uite, am asteptat mult al naibii si inca mai asteptam. am preferat tot timpul sa creem prapastii de tacere in loc de usi ce se pot deschide oricand. am preferat sa fugim in paduri, in munti in loc de a le spune verde in fatza ca nu ne place de turbanul lor. am preferat sa spunem cuvinte frumoase, am alergat tot timpul dupa iepuri , multi iepuri. am ales tot timpul gandind pe termen scurt.. am vazut doar pana in fundul bataturii noastre si am spus ca asta e, asa a vrut Dumnezeu.
in acelasi ton, imi iau adio.. iubito. n-o fac insa direct pentru ca nu vreau sa uiti. nu vreau sa pleci si sa arunci la cos, nu vreau sa zici "daca asa vrei tu".. vreau sa te gandesti cat mai mult, vreau sa visezi, vreau sa simti.. ca asa ai vrut tu. vreau sa le arati candva si altora sa razi sau sa plangi.. nu ma intereseaza. stiu ca o sa le arati si altora. vreau sa spui ca poate ar fi fost mai bine daca .. vreau sa te gandesti la ce-ar fi acum daca.. o sa inchizi fereastra nervoasa, probabil ai inchiso pana sa ajungi la randul asta. o sa o redeschizi insa candva, cand vei avea starea de spirit ce te caracteriza in cele 160 de caractere. cand o sa fii singura o sa ma vezi peste tot si o sa-ti para rau, culmea insa... nu vreau sa suferi. a pornit de la o cifra, a continuat din intamplare si s-a stins in autobuz spre brasov. din nepasarea-ti iubito. trecator, visator.. relativ, negativ.. uitat fara nici un motiv. ai putea sa iei telefonul.. 0 756... 1 .. 5.. 9.. deja iti suna cunoscut , dar esti atat de pierduta incat nu o sa faci nici asta iar peste ani si ani cand ne vom intalni , pentru ca da iubita mea... lumea e mica, iar distanta noastra a fost un 4 in loc de 5.. o sa-mi spui ca randurile astea te-au trimis si mai departe de mine. "n-ai ajuns sa ma cunosti, asa sunt eu, nu ma pot shcimba dintr-o data" , "am fost suparata, si cand sunt suparata nu vorbesc cu nimeni"... vei fi maritata, vei avea o cariera , vei avea o viata de familie pe care ai vrea sa o inbunatatesti mult..
pentru ca..

nu poti sti cu cine a facut dragoste cat timp a avut ochii inchisi

Ultima ora de Mihail Sebastian

2009-03-12T23:47:00.010+02:00

mircea albulescu joaca bine, daca ai nevoie de un personaj puternic, de un om in jurul caruia sa centrezi intreaga actiune... el este. Il prinde aproape orice rol, orice rol important, grav. este un personaj creionat in cele mai mici detalii... pe de alta parte, claudiu bleont, e tipul actorului care te face sa razi, sa intri in piesa. Pune suflet, pune prea mult suflet. Este agitat, este agil, este zgomotos si antrenant. Il prind bine rolurile de actiune, il prinde bine personajul eroului. El m-a facut sa vreau sa merg asta seara la teatru.
Ultima ora, de Mihai Sebastian.. TNB, balcon, etajul 2, cu liftul. Vazusem deunazi si varianta televizata, realizata de cei de la TVR. avem deci, o oarecare idee despre ce se va intampla. stiam replicile, stiam spatiul de actiune. alte emotii insa, alte trairi, o noua distributie. Mircea Albulescu, Claudiu Bleont, Ilinca Goia versus George Constantin, Traian Stanescu, Ilinca Goia, 2009 versus 1993 .... egalitate as putea spune. Albulescu il face pe Constantin, e mai puternic, spune totul fara a folosi mai multe cuvinte. Se misca putin, se impune prin act. Claudiu a fost bun, e tot timpul bun. A fost sarea si piperul, a fost profesorul de istorie pierdut in povestea lui cu Alexandru cel Mare. Pierde insa in fata lui Traian Stanescu. E mai tanar, e mai rapid in miscari, in vorbe. E mai mult decat un om simplu, timid, intelectualul visator. Te uiti la el si oricat ai vrea... nu poti, nu poti sa-l crezi. Poate pentru ca-l stii din alte piese, din Burghezul Gentilom, Noaptea regilor sau Crima pentru pamant. Poate pentru ca oricat ai vrea, Bleont nu este timid, nu este visator. Nu este lipsit de aparare. drept urmare,pierde in fata lui Stanescu , un actor despre care nu stiu mult, de fapt nu stiu nimic. Stiu doar ca are o itnerpretare de exceptie a rolului de Alexandru Andronic.
Ca si confruntare de final avem Ilinca Goia vs Ilinca Goia.. sau 16 ani mai tarziu. E mai matura acum, e mai eleganta, e femeie in toata firea. A lipsit zvacul adolescentin, a lipsit privirea agera de fetiscana si chiar ardoarea cu care iti sprijina ideea. L-a completat insa pe Albulescu, a fost o replica pe masura. Un personaj feminin puternic de la care nu stii la ce sa te astepti. A fost genul de fata pe care mi-ar fi greu sa o invit la o cafea. sa fie egal pentru ca a crescut dar si pentru ca a pierdut inocenta anilor...
una peste alta, piesa lui sebastian merita vazuta. nu o data, ci de doua ori. poate chiar de trei. merita atentie si liniste.
hai la teatru.

pe tren

2009-03-06T20:48:00.000+02:00

vagonul 4,
de obicei imi place cand ploua.. dar nu in bucuresti, nu cand e frig, nu cand ma trezesc de dimineata. imi place cand ploua si apoi soarele usuca tot. imi place cand ploua si se ridica putin praful,imi place cand ploua si fac dragoste. nu-mi place cand ploaia imi murdareste blugii, cand trebuie sa feresc baltile, noroaiele si sa am grija la toate mergatoarele pe 4 roti care m-ar stropi din cap pana-n picioare.
imi place sa merg si cu trenul, descult, cu picioarele pe locul din fata, cu diferiti oameni si cu problemele lor. tineri, batrani, barbieriti sau nu, murdari, curati, oameni stersi sau eleganti.... un singur vagon, aceasi linie de tren. nu-mi place cand e aglomerat, cand simti rasuflarea celui de langa tine, cand gentile plastificate fosnesc intruna si fiecare si le indeasa pe unde apuca, mai mai te-ar da pe tine la o parte sa-si puna plasa... de fapt, cred ca si eu fac la fel, binele personal , persoana egoista. :)
destinatie, galati, podisca pe partea dreapta.
daca si acolo e la fel de posomorat.. nu-mi mai place, e obositor. tocmai ce mi-am spalat adidasii.
abia astept sa ma uit la televizor. sa ma cufund in canapeaua din sufragerie, sa ma enervez ca nu merge telecomanda si ca posturile nu sunt reglata... cui i-ar trebui reglaj ? mama se uita in bucatarie si la ea in camera, nu sta nimeni in sufragerie, decat la mesele festive... craciun, paste, revelion sau un gratar de duminica. 0bisnuiam sa nu concep viata fara tv. Bine, obisnuiam sa nu concep nici viata fara sport, si uite unde am ajuns... burtos de bere :)
maxi taxi, traseul 102, neacsu, la dreapta printre blocuri, pe stradutza si pe stanga
o sa am de ocolit noroaie, nu-mi place
cand e o vreme ca asta e frumos doar sa conduci, spre un loc indepartat unde e frumos.
vagonul 4, locul 53...

Un veac de singuratate..

2009-02-27T13:33:00.006+02:00

"cu multa dragoste iti daruiesc aceasta carte, ce reprezinta mica mea contributie la colectia de carti pe care intentionezi sa le citesti. sper sa-ti placa si sa gasesti timpul necesar pentru a face acest lucru. Lectura frumoasa !. andra, 14 febr 2008"

un an de singuratate a trebuit sa indure cartulia asta ... uitata undeva pe rafturile din camera mea de camin sau pe cele din camera rotunda de la galati. prafuita si mutata de colo colo. "are cam multe pagini" imi spuneam deseori iar timpul liber preferam sa-l umplu cu alte lucruri de nimic. Cu toate astea, gandul de a citi cat mai multe din cele 1001 carti de citit intr-o viata m-a facut sa incep cu ce aveam mai la indemana, pe principiul ieftin si bun.
"O carte in care nu exista nici timp, nici spatiu. Generatii, fapte , personaje, se amesteca intre ele. O epoca se suprapune cu cealalta, visul se confunda cu realitatea, lucrurile evolueaza si totusi nimic nu pare a se schimba. Totul se petrece la limita dintre tragic si comin, viata si moarte. O lume extravaganta, pe cat de indepartata de a noastra pe atat de familiara, cuprinsa intr-un vartej de repere care se regasesc in toate amintirile, in toate istoriile marilor familii. "
Istoria unei familii, unei comunitati, de primul intemeietor pana la cel din urma descendent. Primul.. legat de un copac, ultimul mancat de furnici. O istorie a barbatilor si o poveste de fecioare, cu dragostea , ura si izolarile fiecaruia. Personaje complementare, construite in oglinda, combinand insa toate trairile predecesorilor. Pe alocuri, o carte mai demult despre amor primal decat despre iubirea sincera iar prin celelalte locuri (restul de evenimente dupa eliminarea acelui "pe alocuri" :)) ) o carte a fluturilor , o carte a gustului, a sinceritatii fiintei umane , a linistii sufletesti si a dragostei sincere.
Un roman ciclic, cum le-ar placea unor sa spuna, asemenea unui cerc ce totusi nu se inchide dar se continua in adancime precum imaginile cu personaje de benzi desenate hipnotizate. Un veac de singuratate aduce un iz vechi, mirosul de praf, de mucegai, imaginea materiei ce a vazut si auzit multe.

ce am mai citit: gyorgy dragoman - regele alb. O carte destul de interesanta, premiata cu o gramada de titluri. Un autor tanar, nascut in romania, maturizat la vecinii nostri unguri. Un roman taiat, rupt, structurat in episoade ce parca nu se leaga, avand insa continuitatea ideei. As putea spune ca este romanul dramei regelui alb, viata unui copil intr-o perioada pe care, dupa 20 de ani de la comunism, unii dintre noi tot o regreta. jocul de fotbal, simularile razboiului, prietenii din cartier, baietii mai mari si oamenii necunoscuti iti aduc aminte parca de propria copilarie, traita totusi in alta epoca.

http://gyorgydragoman.com/?p=251&language=ro
http://berea-de-dupa.blogspot.com/2008/06/regele-alb-gyorgy-dragoman.html
http://www.bookblog.ro/x-mihaela-butnaru/regele-alb/

"Totuşi, cu tot talentul scrierii (cartea mi se pare ireproşabil construită), Regele alb nu este romanul care să schimbe radical sau să influenţeze direct ideile şi sentimentele, atitudinile cuiva pretenţios, cu aşteptări mari, hrănite de cronicile favorabile. Cartea este una dintre acelea care se termină după ce ai închis coperta a patra. Uneori, nici nu trebuie mai mult."

degeaba

2009-02-21T00:42:00.002+02:00

nu prea-mi e somn. noptile s-au transformat in zile si se aduna, seara de seara minute traite fara rost. prea tarziu pentru anumite lucruri, si totusi prea devreme pentru nani. n-am chef de nimic, nici de istorisirea asta... se aude doar compu lu alex, si fundu care-mi e intepenit de atat stat pe scaun... nu fundu meu nu se aude, se simte :)
as mai citi, dar cu siguranta nu o sa mai am chef nici de asta la scurt timp
ciudat chiar n-am chef de nimic acum
devin din ce in ce mai multe perioadele astea de not in the mood, no chef si miserupism
n-am inspiratie pentru nimic.

viitorul incepe maine

2009-01-23T22:41:00.003+02:00

am stat si am rasfoit cateva bloguri inainte, eram curios ce mai scrie lumea, ce mai scriu cei pe care-i cunosc... am trecut repede, incolor, insipid si inodor... nu sunt ca ei, e clar. pe sistemul "stiti voi ceva ce nu stiu eu sau stiu eu ceva ce nu stiti voi?".... imi aduc aminte de tipu ala in autobuz, putin ametit el... mai eram cu nicu, vali.... "blondu asta nu intelge nimic, o sa ajunga bine doar daca merge langa oameni care vor ajunge bine"....

si uite asa am ajuns eu in anul III de facultate, m-am lasat de sport, m-am apucat de bere vin votka si altele, am renuntat la pasiuni gen fotbal, biliard , am inceput sa ma plang ca e frig acasa, pierd noptile de aiurea, la scoala nu ma duc, am renuntat la servici. Am condus baut, am copiat la examene, le-am suparat pe fete, le-am impacat si le-am suparat din nou ca un dobitoc. N-am inteles nimic, in 3 ani, si parca i-am pierdut, cu totul. venisem la bucuresti sa cuceresc lumea, dar se pare ca m-a cucerit ea pe mine... caracterul meu de leu s-a dovedit a fi doar o pisica speriata, tupeista si cam bleaga asemenea lu miaunica ala din Shrek.
am cunoscut cei drept si oameni de caracter, simpatici sau mai putin simpatici, deschisi, joviali, prietenosi.. fiecare in felul sau. bucurestiul nu te lasa sa fii asa cum ti-ai dori. am inceput sa-i copiez, in vorbe, in comportament, am renuntat la tot ce ma definea si am devenit ei...... am ajuns sa cred ca plafonarea persoanala se datoreaza celorlalti, intr-un mediu stationar, n-ai cum spera la mai mult. inainte credeam ca totul tine doar de tine. dar ce se intampla cand nu mai esti tu... tine de ei? eu nu sunt ca ei

viitorul incepe maine, asa spunem tot timpul : "de maine ma apuc sa invat", "de maine o sa fiu un om mai bun", " de maine nu o sa o mai insel", "de maine nu mai beau si dua burta jos", "de maine voi fi mai activ, voi pretui fiecare minut, voi face ca timpul sa conteze", "de maine o sa-i spun buna ziua portarului de la camin", "de maine voi fi mai organizat, mai econom"... de maine, dar maine e de fapt azi iar gandul ca abia maine o sa trebuiasca sa o luam din loc ne linisteste...

de ce ne multumim in starea asta gri....?
de ce ne plangem, de ce-i lasam pe altii sa traga de noi... ?... hai sa-i luam noi de urechi.
de ce suna ceasul de dimineata si avem tendinta sa-l oprim, sa taca, ? sa ne lase.. hai sa o luam inainte, sa-l inchidem inainte de a se trezi el
de ce ni se pare ca nu avem timp? hai sa prioritizam,
oare suntem singurii care se murdaresc pe pantaloni cand ploua si e noroi pe jos?

blogul asta nu e pentru voi, e pentru mine

m-am pierdut...

viitorul incepe maine.

29 noiembrie 2005... tu-ti mai amintesti ?

2008-12-25T00:58:00.000+02:00

franturi din ganduri de copil... inceput de nop7e

2008-12-23T22:40:00.005+02:00

ce-i drept e ca aveam nevoie de ceva muzica buna vacanta asta, ceva folk sau balade vechi. muzica aia care te linisteste, muzica aia care-ti face sufletul liber, acordurile alea care-ti arata ca exista si lucruri bune. am gasit din intamplare un concert din 2003 . cu ce e ? mmm tandreturi tandru femeie corifei alifantis baniciu andries vintila folk circ globus concert live romania Mai jos aveti partea 1, pe celelalte o sa le gasi la related pe youtube in caz ca va captiveaza asa cum a facut cu mine.

in alta ordine de idei cam asta e craciunul meu. culoarea de albastru.
bradu nici macar nu miroase cum ar trebui
.. simt totusi
iz de portocale
dar imi e lene, sa le desfac, sa arunc cojile.. sa ma spal pe maini dupa. le-as vrea pe un platou imens. cu niste kiwi si ananas. un pahar de cola
mos craciun a venit ieri... pe 25 vor veni gratarele si alte alea.
pe la casele vecine, pe la televizor.. la telejurnal dupa cum obisnuieste andries sa spuna.
nici macar nu ninge
iar blugii mei sunt tot la croitorie
ganduri rupte. eu stiam ca moshul vine cu sania, acum si-o fi luat role?
eram 5 pustani in frig si o chitara.
de fapt, are rate la banca... moshul vine la copii.. tu mai esti copil? si doedata iti dai seama ca esti mai mare decat atunci cand erai mic si-ti doreai sa fii mare.
cantam prin cartier, prin maxi taxi. pe la colegii de clasa . pe mine ma cheama X.. acolo, la bratesul mare
era un film cu un personaj de a furat cracinul. mare hotz, a plecat cu trairile noastre iar noi nici macar nu l-am simtit. acum e departe, nu-l mai pot ajunge
se repeta pana si filmele de sarbatori, ba e ala cu singur acasa, ba cel cu arnold care vrea sa cumpere un ironman pt fisu. nici ei nu mai cred in mos craciun
cum era aia?.. cine nu mananca tot nu primeste cadouri?... mosule, dar noi nu avem ce manca... nu stam la discutii,ori papati ori primiti o nuia
m.. stai,asta era parca cu alta ocazie.

prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt
primiti cu colindul?

imi vreau emotiile inapoi..
trezitul de dimineata, fugutza la brad
imi vreau jucaria aia cu care ma jucam o zi intreaga
vreau izul ala de sarbatoare

mi-as dori de ziua mea dvd-ul cu concertul de mai sus....
va pup

Tropicul cancerului - Henry miller

2008-12-12T14:04:00.002+02:00

auzisem de carte insa nu ceva concludent. de fapt, pentru mine era bine doar simplul fapt ca am auzit de ea.."merita citita" imi spuneam, si uite asa am reusit sa pun mana pe ea.. de fapt mi-a dato iulia "mie nu mi-a placut, dupa primele pagini am lasato, are un stil.. mm, las ca vezi tu". au trecut insa cam 5 luni pana m-am apucat de citit, nush, din comoditate sau poate din felul urat in care cei de la tipogrfie au asternut cuvintele pe hartie.. o hartie ieftina..
la prima vedere scandalizeaza, la a doua la fel, a treia nu stiu daca mai are cineva rabdare. e intradevar un roman lipsit de prejudecati, ce subliniaza toate lucrurile urate din societate, toate lucrurile urate din noi... si, ce-i dureros e ca nu poti contrazice, nu poti nega si nu poti fugi de aceste cuvinte. te ataca, le judeci, le ataci la randul tau, insa.. fac parte din tine. sunt lucruri de care te-ai lovit, sau te vei lovi, sunt lucruri pe care le declari jignitoare, dar de care la randul tau te-ai folosit.. macar o data

"e posibil ca toti sa fim condamnati, sa nu existe nici o speranta pentru noi, pentru nici unul dintre noi, dar, daca asa stau lucrurile, hai sa scoatem un ultim urlet de suferinta atroce, care sa inghete sangele in vine, un strigat sfasietor de sfidare, un strigat de razboi ! La naiba cu lamentatiile ! La naiba cu elegii si bocete funebre ! La naiba cu biografiile si povestirile, cu bibliotecile si muzeele. Sa-i lasam pe morti sa-i devoreze pe morti ! Noi, cei vii, sa dansam in jurul gurii craterului, sa dansum un ultim dans al agoniei! Dar sa fie chiar un dans ! "

daca aiputerea de a da fata in fata cu o carte ce isi propune sa scoata ce e mai rau din tine, daca ai curajul sa o infrunti si esti pregatit sa accepti mizeria periferica a realului in care traim cu totii.. poti incerca.. altfel.. poate ramane prafuita pe un raft de biblioteca

S-a anulat

2008-12-03T17:34:00.007+02:00

suntem aici, in fata garii. o bodega
tuborg sa fie
e 23.00.... ar trebui sa mergem sa ne luam bilete, e coada...
sa vina toti, e o bodega... gara de nord
destinatia?.. ucea, apoi autobuz spre victoria de unde urmeaza 5-6 ore (vara) pana la cabana turnuri. 2 bilete cu carnetu de student, 2 cu legitimatie, restu intreg
ce tren?..
trenul de 23.58..
tre... trenul acesta s-a anulat. e 23.30, gara de nord echipati pt crestele fagarasului doar ca trenul nostru s-a anulat..
deee... de cand?..
de mai bine de 1 an.

e 2 noaptea, suntem in otopeni il asteptam si pe cristi sa vina cu papucul... un logan de buzau si un papuc de galati. ne-am ratacit putin prin brasov, am dus maimutzu la engleza destul de des am ascultat rhcp la un sony ericsson.. am obosit.. bogdan aproape atipise la volan siiii. s-a strigat pauza. din rau, in mai rau. eram cu totii obositi.. s-a anulat
cu greu, bogdan m-a lasat pe mine sa conduc ultimii 80 km pana in victoria.. "esti singurul din univers care m-a inlocuit vreodata " :) urmand sa exclame "nu mai am chef, m-i s-a luat de tura asta" asta dupa ce am fost nevoiti sa mergem vreo 6 km prin gropi, gheata, noroi... 7 dimineata, frig... frig rau... trenul nostru se anulase.
am inceput totusi sa urcam, catinel, catinel cu obisnuitele pauze de poze si ciocolata... si am tot urcat. a fost mai mult o batalie psihica pentru fiecare dintre noi, nedormiti de mai bine de 24 de ore, intamplari ce ne-au scazut din elan si noroiul din ultima parte de drum au fauct ca urcusul sa para interminabil... "mariana mariana , unde-i cabana?"

inca 30 de minute... am cazut prima oara in genunchi
ma gandesc la maratonul pietrei craiului.. irina imi povesteste despre experientele de la carpathian adventure, mai facem o pauza, mai strangem din dinti... incepem sa zambim, incepe o bataie cu zapada, eu nu prea am tinta, mihai se ascunde dupa copaci.. hai, ia o ciocolata cu rom

inca 15 minute si alunec din nou... is terminat, nu am conditie fizica, se lauda mihai.. nu mai pot, ma dau eu cocos.. si zbang un bulgare dupa ceafa, zambim si urcam mai departe.. vedem cabana.. drept in fata noasta iar in 10 minute suntem la caldurica. ne uitam unii la altii si suntem mandri de noi, "te simti multumit cu tine cand faci o proba de foc" , asa-mi spunea irina despre probele din carpathian adventure.
nea nelu ne face o ciorba si ne pune cate un ceai, scoatem si noi ce avem prin traista, mancam, facem galagie e frumos..

ziua 2

cabana turnuri, cabana podragu, un urcus de aprox 3 ore, de data aceasta fara rucsaci in spinare si putin mia odihniti. L-am luat cu noi si pe Ballo... aveam trioul perfect (Balan, Ballo si Baloa :)) ) alex balan, ballo the dog si mihai baloiu :) s-a lasat cu poze.. multe, vant puternic, coafura rezista. crestele fagarasilor se impuneau din toate directiile. o paleta de culori ce cu greu poate fi exprimata in cuvinte. vedetele zilei, 4 capre negre pe o stanca.. mai departe.. senzational. vor vorbi pozele

seara am petrecuto in stilul traditional, mancarica, un remi, o tabla, palavre, povestiri de munte... sa nu uitam de vinul fiert, de cabanierul cumsecade. ne-am imprietenit repede si cu ceilalti de acolo, mai era un grup din brasov si unul din mures.. asta e frumos la oamenii de munte, sunt caldurosi si primitori, sunt toti la fel..

ziua 3

ne-am trezit in 2 transe, stabilisem cu o seara inainte ca vom pleca separati.. pe masini, unii dintre noi vrand sa ajunga in bucuresti mai repede (bogdan,iuli, alex, mariana, alex b),

ceilalti (eu, cristi, mihai si oana) vrand sa mai zaboveasca cat se poate in aceste locuri minunate.. am urcat din nou pret de o ora spre cabana podragu, de data aceasta pe malul inghetat al raului. cristi vroia sa mai traga cateva zeci de poze. rar iti e dat sa vezi bucati de geata si zapada pe sub care apa se strecoara nevazuta si din loc in loc cate o spartura.. rar iti e dat sa vezi ca stai cu bocancul pe un varf de brad.... wtf ??? !!!.. bradu asta are cel putin 5-6 metri, noi stam pe zapada, deasupra lui.. iar de acolo de unde eram, ne-am dat drumu la vale in fund pret de vreo cateva sute de metri.... yupeeeeee
incet incet ne-am indreptat din nou catre cabana, cu rucsacii deja facuti ne-am luat la revedere de la nea nelu, am fauct o poza si am luato usurel usurel catre papukul nostru...

nu am mers 30 minute ca vine mesajul lui alex (ei plecasera cu 3 ore mai devreme)... aici jos e noroiul cat casa, imi e frica sa nu ma innec, nu stiu cum mai scoateti masina.. ne-am inarmat cei drept cu tot optimismul din lume... NOOOT ... anyway am ajuns si noi jos, am vzt situatia la fata locului... noroi, papuk, trecut, curat, jet :)

ne-am mai oprit si prin localitatea fagaras, am mancat ceva am luat cateva beri, am stat la povesti si ne-am indreptat spre casa, DN1 aproape gol, atmosfera placuta iar la 23.00 dormeam ca un prunc

s-a anulat pe drequ :)

tu ce-ai face in 80 de minute ?

2008-11-26T15:14:00.003+02:00

.. curs de SIE
. claxoane pe Dorobanti
... analist de business

suntem 12... si parca nu se mai termina. mai sunt 30 de minute, o sa para o vesnicie. analist de business again and again
am senzagtia ca sunt singurul caruia nu-i pasa, imi e greu totusi sa cred, n-ai cum sa fii pasionat si interesat de asa ceva, e wasted time. pana si profei ii e ciudat sa vorbeasca despre materia asta.. suntem 12
cu ea 13..
am vorbit ieri cu neta, pierdusem legatura in ultimul an.. "te-am vazut pe lista la pedagogie,e rai repartizat sa predai la un liceu. imi amintesc cand spuneai ca vrei sa predai macar un an in viata ta. tu iti amintesti?".. imi amitnesc cu emotie.
oare cum m-as fi descurcat cu doar 12 oameni in sala
... ar fi criminal

"esti inca tanar iti place sa traiesti clipa, sa cochetezi"... in seara asta sper sa mergem in club, p24
nu am cum sa mai termin modulul psihopedagogic, s-a rupt in anul I sem 2 cand nu m-au primti in examen ca nu aveam prezenta la curs.. examenu... 12 obiective operationale scrise de acasa.... iar problema mea erau prezentele la curs..
m-as fi dus sa vad daca mai pot face ceva, insa.. poate ca are dreptate.. "dont try to be smart, u're just a boy"
am un excel pe desktop, cu things i want to do in life sau things i'll force myself to do... nu am avut curajul sa trec si acest an de "be a teacher".. s-a pierdut emotia, de murit n-a murit, inca ma mai gandesc

.......

cik 10-40 % din facilitatile oferite de o aplicatie software nu sunt necesare sau sunt rar utilizate... curs de sie

mai sunt 10 minute

no doubt se reuneste, pix P&G, o geanta rosie, proiector toshiba.. casc. si-a indreptat parul azi, ii sta mult mai bine.. chiar e interesata si captivata sau e doar politicoasa ?
nu se mai aud claxoane pe strada.. ma uti la cea, 13:15, un sudoku, un sutien alb. O sa fie frig la munte? daca e frig nu-i bai, da nu-mi place umezeala.. da.. ud sa nu fie. iti intra in oase, te macina psihic.. 1800, 1900.. 2000.. 2100.. iti da senzatia de urat
e 13.20...

together we can do more

2008-11-17T15:40:00.010+02:00

maricica vrea sa plece..
se desparte de barbaaat
ca-i bea banii si anii trece
si a cam slabit la pat.
vadul satului se aduna
sa-l convinga pe barbat
tine toti la maricica, el e greu de induplecat..
n-a tola tola tolanito de-ajuns

in principiu am ascultat mai mult rock.. dimineata la omleta, la pranz cu ciorba de perisoare si chiar seara printre papanasi.. "nu te stiam asa, nu aveam nici o banuiala" a spus teo, "ghidusule ghidusule" era vorba lu carmen dar totul se rezuma, nu-i asa ... la un "moshule, cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie"..
cum a fost?.. scurt, trist ca azi nu sunt cu ei la orange, si totusi o multumire sufleteasca sa vezi ca esti inconjurat de atatia oameni deosebiti.. 37 "ghidusi", moeciu de sus. ceva votka , vin, bere , jack... vin, votka.. si, tot a ramas o sticla nebauta.
am cantat cu mihai versuri din mafia, parazitii, vama, smiley, am facut coregrafie pe rita rita si am insiruit toate bancurile cu putinta.. s-au insirat povesti cu si despre clienti, cu si despre masini, fotbal, flori fete si baieti.
am vizitat cetatea rasnov, ne-am plimbat prin bran, ne-am intors la vila si am gratarit... cam asta a fost, 2 zile de gratareala.. lalalala :)
la intoarcere... Cheile Rasnoavei, drum pietruit matiz versus rav 4.. matiz castiga. Am cam privit cu jind la un bungee jumping si eu si bogdan intrebandu-ne oare cand vom sari. Ne-am multumit insa cu un perete stancos pe care am putut face o mima de escalada, am urcat pe rand.. bogdan, victor, iulia, flori si eu. Mai departe, predeal, sinaia,ceata si aglomerat, gigantul matiz rezista

fight club

2008-11-11T14:24:00.002+02:00

eram atat de nerabdator sa termin cartea si sa pot sa postez... vroiam sa scriu
incepand de astazi va propun un blog despre carti, muzica, filme, sport si lucruri marunte ce ne fac viata mai frumoasa. incepand de astazi imi propun sa citesc cate o carte pe saptamana si apoi sa scriu cateva randuri. imi propun sa ascult un album nou, o melodie noua, un videoclip... ceva.. ritm sa fie, mesaj sa aibe. O sa scriu despre filme, despre activitati outdoor si despre chestiile micutze ce se intampla. Voi incerca sa nu mai fiu trist si negativist, sau cel putin sa nu va insuflu si voua asta.. voi incerca sa ma bucur de lucrurile marunte si sa vi le impartasesc..

M-a fascinat inca de cand am vazut filmul, toamna lui 2001 parca pe HBO.. (pt rautaciosi, in 99 cand a aparut aveam doar 11 ani, nu mergeam in cinematografe decat pt 101 dalmatieni.. da?? :P ) Brad Pitt, Edward Norton si cateva batai pe cinste. La asta s-a rezumat atunci filmul, nu intelesesem mare lucru iar finalul m-a confuzionat de tot.. cum.. l-a ucis tipu ala.. stai, deci, chiar, erau 2.. si tipu ala.. l-a ucis... dc zice toata lumea ca e sinucidere.. no no no..
7 ani mai tarziu am vazut cartea pe rafturi la Libraria Noi, am cumparato, am venit acasa foarte entuziast insa... din pacate a ramas prafuita undeva prin sertare si rafturi. mult timp, mult prea mult timp... copil blond pierdut in imagini efemere.

prima regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti depsre Fight Club
a doua regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti despre Fight Club
doar doi tipi la o bataie
cate o bataie pe rand
se bat fara camasi sau pantofi
dureaza atata timp cat e nevoie

astea sunt regulile jocului, regulile cartii, expresiile in jurul carora se invarte "firul narativ" :) . totul se petrece repede si in doar cateva file iti dai seama ca totul a luat proportii, te gandesti ca ai pierdut ceva, ca nu intelegi corect ce se intampla cu adevarat... asa este .. intelegi doar particica ta, fight club-ul tau... restul sunt personaje secundare, fiecare actor principal in propriul joc. Prima regula a Fight Club-ului este sa nu vorbesti despre Fight Club.
Rolul lui este acela de a-ti reaminti de puterea pe care o mai ai. Este un declansator de energii. este poate ultima sansa spre a fi implinit ca persoana, tu cu tine, tu cu ei. Trebuie doar sa ai posibilitatea de a experimenta victoria, macar o data... o singura data, a doua regula a Fight Club-ului este sa nu vorbeste despre Fight Club.
imagineaza-ti cum ar fi persoana ta daca acele rabufniri ale sufletului tau ar iesi la iveala. cum ai fi tu daca ai face exact cum simti, cum crezi fara a te lasa constrans de normele societatii. Daca n-ai depinde de un job pt a te intretine, daca n-ai depinde de familie sau prieteni. Nu suntem primate, nu actionam din instinct iar izolarea e lucrul de care vrem sa scapam...pentru asta.. ne batem, toata viata.. doar doi tipi la o bataie, cate o bataie pe rand, se bat fara camasi sau pantofi, dureaza atata timp cat e nevoie... tu.. si cu tine

"numai prin moarte capatam propriile noastre nume, de vreme ce numai prin moarte incetam sa mai facem vreun efort.Prin moarte devenim eroi"

"iubesc tot ce tine de tyler durden. curajul si inteligenta sa. sangele sau rece. tyler e simpatic, fermecator, puternic si independent iar barbatii il respecta si asteapta de la el sa schimbe lumea in care ei traiesc. tyler e capabil si liber, iar eu nu sunt"

Fight Club este o carte despre tine, este o carte ce analizeaza conditia umana, cu toate bolile ei. Este poate un roman intunecat si periculos, periculos prin faptul ca nu-l mai poti lasa din mana. Fight club te pune in fata unei oglinzi, mai departe tu decizi

"prefer sa te omor decat sa te vad ca duci o viata de rahat"

alegeri

2008-11-04T23:07:00.002+02:00

m-am trezit devreme, era 8.. mai aveam vreo 2 ore jumate si nu stiam.. daca sa da.. daca sa nu..
nu mai simtitsem emotiile astea din prima zi in care am fost fellow la munca. oare sa da?.. are sa nu... ce-i uimitor e ca am ajuns si cu aprox 20 min mai devreme la scoala, de vreme ce in mod normal cu 20 de min mai devreme abia ma trezeam.pana faceam dush, pana-mi puneam in urechi ceva rhcp sau vita .. ajungeam undeva cam cu 20 min intarziere la fiecare curs..
mi-a placut in anul 1.. m-a facut un student resposabil, mi-a dat drepturi si obligatii.. pentru prima oara in 19 ani, acum.. 20 and still counting.
m-au ales din nou sef de serie.. le multumesc, va multumesc.. a fost o zi frumoasa.. mi-ati redat incredere.

2008-11-02T19:39:00.001+02:00

m-am intalnit cu Simona la florarie, la metrou in Stefan cel mare... nu o mai vazusem de mult si eram putin emotionat. Ii lipseau accesoriile obisnuite cu Steaua, fular, sapca and so on.. mergeam in tribuna 0 la Dinamo totusi. putin ciudat, intrarea pe floreasca , pe langa spital, porti mici, intrari putine, automatizate, buluc. sectorul 8, randul 9.. langa peluza catalin hildan. tot ce am auzit pentru urmatoarele 3 ore a fost muie steaua. Pe principiul, unde cap nu-i vai de stadioane am stat si ne-am minunnat, parintii cu copii, barbati cu prietene, logodnice.. toti , dar absolut toti, isi bagau pula.. o data, de doua ori.. cam.. 3 ore, vorba aia, macar pe stadion daca acolo unde conteaza, nu

povestea a inceput cam asa:

si a continuat pe partea cealalta

in teren a fost o singura echipa, fazele au curs la o singura poarta si totusi, scopul blogului nu este de a vb iar despre culori... ci.. asa, despre atmosfera in general..

dupa mult mult timp, am realizat ca totusi, bucuria unui meci se simte pe stadion, sufletul meu de copil ce vroia sa joace in ghencea ca fundas dreapta se va simti bine doar acolo, peluza ghencea, capatul lui 41. Nu am fost delco in galeria stelei de cand am venit la bucuresti, toate experientele mele s-au petrecut fie pe Lia Manoliu fie pe Otelu in Galati.. in bucuresti, toate meciurile le-am privit de la tribuna 2.. dinamo, rapid, pandurii, sevilia, lyon.. privitori pasivi, suflete triste. weekendul urmator mergem in galerie.. da simona?.

cat despre celelalte lucruri din viata mea?.. acum as vrea sa conduc cu 200 km /h spre garboavele, ea sa stea in dreapta cu picioarele pe bord, cu scaunul pe spate .... eu sa cant si sa conduc, mai tare.. mai tare, iti amintesti pitiko?
M-am hotarat ca din 10 nov sa merg la dansuri, sa merg la sala si al jogging, sa ma pregatesc pt maratonul pietrei craiului ce va avea loc la anu in septembrie/octombrie, sa invat pt la facultate, sa merg mai mult pe munte si eventual sa ma reinscriu la kickbox.... am nevoie sa-mi descarc toate energiile.. vreau un sac de box, vreau sa-l lovesc , vreau sa ma doara, imi e dor.Suna ciudat, dar imi e dor de febra aia de dimineata, care trecea dupa ce urcam toate scarile de pe faleza, imi e dor de pumnii scrijeliti pe ciment, imi e dor de vremea in care ma trezeam dimineata la 6.30 cu zambetul pe buze si toata ziua era o provocare..... vreau sa tip.
andrei ma credea imun, eu ma credeam rece si puternic, bogdan mi-a zis ca nu merita, dar am ajuns sa plang ca un copil.. vreau doar sa cresc

Nimic.. aici este vorba de Nimic, doar aici. Nimic de adaugat

2008-10-24T08:14:00.001+03:00

O scrisoare adresata lui Marius Tuca de catre Fanus Neagu, o scrisoare la care nu poti adauga multe comentarii. De fapt nu poti spune nimic. Nimic...

"Draga Marius Tuca,
În numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat "Fiecare moare singur". Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini - cei români de mult nu mai intra în discutie -, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul "Banii nu fac doi bani", aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sînt bolnav - cancer de prostata cu diseminari -, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrsta m-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de sase luni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încape decît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.
As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): "Urît mai traiti, domnilor!".
Fanus Neagu

i'm here to end the game

2008-10-23T09:10:00.002+03:00

i'm living in a lie

Dont give me names
Youve got it all, took it all from me
Drove me insane
Whod come down to earth, releasing me
Healing my wounds
So why dont you close the door when youre leaving me
Now youll run
Running all the way back to me again

Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side

(I) found a way
To reach myself again but all I saw was shame
Drive me away
Theres something deep in me waiting to escape
You think you know me
So why dont you close the door when youre here with me

Im here to end the game
Im living in a lie
Its hard to give the same
I wont be on your side

Im not to end in shame
To fight an endless lie
Im not to play a game
I wont be on your side

I loved you a lot
To need you a lot
I leave you alone...

luptati prostilor.. luptati

2008-10-22T21:24:00.004+03:00

vroiam sa vedem...
si...
asa a inceput, centrare in careu, lovitura cu capul, 1-0
nici nu ne-am dezmeticit bine ca dorin ne arunca din nou unu in bratele celuilalt 2-0 si deja il sunam pe tata, cum se vede la televizor?.. hai, bafta imi spune el si continuam sa zambesc. Imi aduceam aminte cum ma tachina cand eram mic si plangeam pt culori... trup si suflet spuneam eu. Stiam toata echipa Stelei pe de rost, stiam toate combinatiile de joc , toate rezultatele marcatorii si minutul golului. Ma bucuram cu ei, plangeam cu ei, ma bateam pentru ei.... dar asta pt ca aveau spirit de lupta, asta pt ca Steaua mea era bataioasa. Si acum mi-l amintesc pe Lacatus cum punea picioru la greu, cum se zbatea acolo pe dreapta. Si acum mi se ridica parul pe maini cand revad imagini de atunci.. Lacatus, Lacatus.... asa a ajuns un idol.
... dar, deja vad o gramada de omuleti verzi unu peste altu, am fost putin furat de peisaj si... e 2-1. stai, cum... eram pe ei, eram.. si ... lucrurile sa se precipite, nu itneleg. o.. o.. secunda. tribunele tac, peluza tace, grupul ultras incearca sa-i incurajeze pe baieti... spirit de lupta.
lipseste ceva, pierd ceva... tribunele tac si... e 2-2 am un deja vu, romania - franta, steaua - lyon, steaua - boro si totusi ovidiu petre imi da inc aun motiv sa o iau in brate.. strigam in cor.. lacatus, lacatus.. hei hei hei... prima repriza 3-2 pentru noi, simteam ca nu se mai poate intampla nimic

au mai trecut insa 45 de minute.... luptati prostilor.. hai, luptati iar steagul s-a inclinat.... spirit de lupta e tot ce am fi vrut cu totii.

cinci minute

2008-10-20T00:10:00.001+03:00

de la victoriei la unirii, de la asa da, la asa nu. Cam 5 minute dureaza sa-mi aleg o pereche de adidasi si cam tot atat dureaza melodia Ganduri, de la Vita de vie. 5 minute pot fi incredibil de multe cand esti scos in fata clasei pentru lectia de chimie
5 minute , 1 exercitiu la mate , o suta si ceva de flotari, 1500 m de jogging. 5 minute pot hotari daca urci mai departe pe creasta muntelui sau te intorci prin padure la inceputul traseului. 5 minute poate dura cel mai frumos dans al vietii tale sau o dezamagire cotidiana.
5 minute si esti in bazinul de inot de la titan intr-o noapte ploioasa ori frenetic strigand pe stadion la meciul stelei.
ce-am mai facut in 5 minute?... am prezentat SiSC pe 1 oct 2007, m-am plimbat prin ploaie razand, am desenat pe asfalt si am "pus ochii" la vati-ascunselea. m-am murdarit de noroi pe pantalonii de scoala si i-am ascuns in sifonier. am pierdut zi de zi... 5 minute cu lucruri marunte
minute minute.. 2 3 5.. cate vrei tu. poti face o multime de lucruri, trebuie doar sa vrei, sa crezi cu adevarat si sa ti le asumi,
in 5 minute o poti suna de 20 de ori si tot sa nu iti raspunda, ai putea chiar sa-i tirmiti la fel de multe smsuri.ori sa le recitesti sa vezi prin ce stari ai trecut si cum tremurul mainilor tale a crescut din ce in ce.
poti sa devii slab.... in 5 minute. mandria, orgoliile, calmul si poate chiar maturitatea cu care te lauzi pot pali, pot arde ori se pot ineca si nu-ti ramane decat sa-ti dai seama ca ai pierdut la jocul la care te pricepi cel mai bine. si e frustrant, si te doare si-ti vine sa dai restart... dar culmea, aici nu se poate. aici unde chiar iti pasa, unde ar trebui sa fie totul perfect.plangi, 5 minute

ce-i frumos cu adevarat, nu costa nimic

2008-10-12T14:45:00.003+03:00

imi aduc aminte .. stateam toata ziulica si ascultam fel de fel de melodii... bi u gi.. vitza.. zdob.. eram vesel si tzopaiam prin casa.aveam timp pt multe chestii.. as fi avut timp sa citesc niste carti, sau chiar sa fac sport mai mult. As fi avut timp sa merg la munte, acolo sus, sau poate ca oricum nu ne-ar fi lasat parintii singuri la varsta aia.
acum as vrea sa le fac pe toate, din nou si din nou, dar ma ucide timpul.. si pe mine, si pe voi.. ne impartim intre facultate, servici, metrou, gara de nord. Ajungem sa cersim mai mult somn, sau zile mai lungi. cedam.. aici putin, colo putin. sarim peste o masa azi, peste alta maine, dormim asta seara cu 2 ore mai putin, lipsim la un seminar... si toate astea pt a avea timp si de celelalte. Nu ne hotaram la ce sa renuntam, nu stim , cred.. ce ne face mai fericiti. Stii, eu as vrea sa fac niste cursuri de dans, sa fac o scoala de ghizi, sa citesc zecile de carti ce le am scrise pe o lista undeva ,in herastrau pe o banca, sa ma plimb cu bicicleta, sa merg la inot si la sala... sa zambesc inca odata la amintirea acelor vorbe "ai un corp foarte tare".. si sa ma gandesc la ea, ce proasta a fost.. nu stie cum e acum. Cel mai mult as vrea sa am puterea aia de a zabovi o secunda in plus peste fiecare lucru cel fac si-mi plac.... sa-l inteleg, sa-l constientizez sa ma hranesc cu el.
era asa bine in plapuma asta de acasa azi dimineata, primitor, calduros. era senzatia aia de confort sufletesc. a fost asa bine sa conduc masina mea, masina ce m-a invatat basics, un ford focus rosu.a fost asa scurt.. ieri am venit, astazi plec... tren, gara de nord.

Suntem diferiti dar ne distram mai bine impreuna

2008-10-11T22:55:00.014+03:00

Daca vrei sa fii mai mult decat un simplu student, sa ai prieteni multi alaturi de care sa pui lumea la cale, sa iti pui in aplicare ideile si, in acelasi timp, sa ii ajuti pe cei din jurul tau, atunci voluntariatul este pentru tine.

Sindicatul Studentilor din Cibernetica este cea mai veche asociatie de studenti din ASE si cea mai personalizata. De 12 ani ne propunem sa oferim studentilor educatia complementara de care au nevoie, incurajandu- i sa participe activ in viata academica prin implicarea lor in proiecte cu caracter social, cultural, educational sau profesional.

Impreuna ne distram cel mai bine si, tot impreuna, realizam anual proiecte precum:

IT Fest, festival national de IT unde studentii isi pun in evidenta abilitatile din domeniul IT;

Serile Teatrului Studentesc, festival national de teatru pentru studentii actori amatori;

Academia Sperantei, proiect prin care incercam sa luminam Sarbatorile celor aflati in dificultate.

Vino la sala 2003, pana pe 17 octombrie 2008, sa te alaturi echipei noastre de prieteni!

Completeaza formularul de recrutare, noi iti luam interviul si restul e distractie!

www.sisc.ase.ro
Pagina de Hi5

De asemenea,te asteptam sa ne cunosti la standul nostru de la ONG Fair in perioada 14-16 octombrie din Facultatea de Cibernetica, etaj 1

stiu caii din viena sa danseze ?

2008-10-05T18:06:00.002+03:00

Tipa.. Mm, undeva 25 de ani, tipul putin mai mult. ea are o voce de copil iar intrebarile pe care le pune te trimit cu gandul la acea papusik isteata ce are nevoie de protectia baiatului.. "this ones are grey".. "so they come here and train for the race" .. "they dont race " spune el. "but what do they do"... "they act in ballet shows".. iar caii din viena nu, nu stiu sa danseze, nu astazi..... se simte ploaia de afara si aici, mirosul de cal devine din ce in ce mai apasator.
Lumea vine si pleaca, toti se comporta de parca au vazut cine stie ce. Sunt 6 martzoage ce se invart pe aici.. ea are ochii albastri pierduti. si astia se tot invart. pana la urma s-a plictisit si ea, se uitam lacom intr-o brosura.
ma ridic si plec.... m-am plictisit... sunt doar niste cai

din cand in cand

2008-09-18T00:08:00.003+03:00

sunt tata ce-i mandru de mine si mama care vrea mai mult mai mult, sunt proful de istorie pentru ca a pus suflet , sunt cele 2 fete care mi-au spus ca o sa ajung dragutz cand o sa ma fac mare si chiar cele care s-au ingrijorat ca plangeam in prima mea zi de scoala. sunt toate fetele care ma urasc, toate pe care le-am iubit, sunt colega de banca cu care mancam pizza in Corso. sunt toti eroii din benzi desenate sau chiar jason stratan. sunt toti cei pe care-i bateam la biliard in timp ce chiuleam de la liceu sau colegele de la care-mi copiam tema la franceza. sunt intructorul auto ce se temea pentru masina lui. sunt concert vita de vie, padurea spanzuratilor , jogging pe faleza si 150 de scari. sunt cei cu care am concurat pt un loc la ASE, sunt vocea de la 411, sunt encyclopedia fellow , sunt cel ce ma vorbeste pe la spate si de rau, sunt cel ce vroia sa te sarute la coltul blocului... sunt un mic vis de fotbalist. Sunt toate rudele care nu m-au mai vazut de mult si toate cele care m-au vazut.
sunt bratele in care iti place sa dormi, toate florile pe care le-ai primit si cele pe care nu. sunt adrian, george, geo, stefan, dan, vali, robert, calin, sunt ochii caprui cu care vezi lumea si cei verzui cu care joci teatru.
sunt cuplu format de craciun intr-o camera friguroasa, sau chiar betie crunta de anul nou. sunt un moment la voineasa sau de septembrie.... sunt smiley in lipsa mea sau poveste fara sfarsit. sunt bataia de la usa raiului si luptator in arena, gladiator, spartan.sunt fulger de cosbuc, sunt soapte in noapte, din cand in cand

10 lucruri care nu-mi plac

2008-09-11T20:03:00.002+03:00

o fata beata
oameni cersind
starea de a doua zi dupa o masa la kfc
comparatiile parintilor mei
invidia si ipocrizia
cand joc mafia si lumea nu e atenta
persoanele din metroul de dimineata
pilele
cosurile
mizeria pe birou

si daca azi ar fi sfarsitul lumii

2008-09-10T00:14:00.002+03:00

probabil ca l-as da naibii de blog, m-as imbraca si as pleca la galati. oricum, a fi pesimist si a crede ca experimentul de la geneva ar duce la disparitia omenirii, este trist si poate ca unii dintre noi aveau planuri.
sincer sa fiu, nu am citit foarte multe despre subiectul acesta, dar ca idee... ce am inteles?.. WELL.pai, intr-un tunel lung de aprox 30 km 2 particole vor fi accelerate pana la viteza luminii urmand a se ciocni si a se descompune in chestii si mai mici si mai mici, tot mai mici si tot asa :) ca si urmare ar insemna fie ca o sa aflam marile mistere ale universului , desi pana mea la ce ne-ar ajuta... ? ! fie vom avea cateva gauri negri care ne vor inghiti. Acum,daca cumva o sa apara vreo gaura neagra stati linsititi, nu murim azi... ar dura cam 48-72 de ore ca sa se dezvolte, deci mai aveti timp sa faceti sex, sa va dati demisia, sa-i spuneti ca o iubiti si ca de cand o cunoasteti aveti zi de zi acel sentiment de neliniste/dor/tremur cu gandul la ea, sa va imbratisati parintii sa-l bateti pe baiatu de la coltu strazii care va facut viata un iad in copilarie, sa multumiti celor ce v-au spus o vorba buna...... eu unul nu as mai avea timp sa ajung pe cei mai inalti munti din europa si nici sa-mi iau brevetul de parasutist.. asa ca ferice de voi
dar totusi... ce as face daca as sti ca as mai avea 72 de ore de trait? ... well, as merge maine la munca si i-as multumi oanei si lu teo pt ca au avut incredere in mine si m-au promovat, as strange in brate toti colegii as lua un apel pt a putea face pt ult data fericit un om pe care nu-l cunosc si as pleca.. as merge la galati, asta ar fi primul instinct .... desi parca as face un mic ocol de cateva ore. M-as impaca cu tata, cu mama... m-as uita la toate pozele pe care le am de cand eram mic si as retrai probabil fiecare moment,
as asculta muzica.. as asculta:

sup3rficial

2008-08-24T13:05:00.000+03:00

iar nu stiu cum sa incep, toate gandurile park s-au pierdut dintr-o data.. ceasul arata iar 13:13 ciudat. as fi vrut sa scriu despre cum mi-am petrecut ultimile luni, despre muntii pe care i-am urcat, despre copilasii de la cascuta, despre fetele cu care am iesit, despre cearta cu tata ori despre nunta lu varmiu... care nu stiu, mi-a parut mai mult un strain.
Mi-ar fi placut sa va povestesc despre colegii mei de la munca, despre planurile mele de viitor si despre tot ce ma face sa zambesc. Imi facusem chiar si o schema... totul incepea la Cozia, 1600 m altitudine urcati in 6 ore. Cu toate astea insa totul este difuz, nu-mi mai pot aranja gandurile drept urmare stau si stau si ..... poate ca de aici si titlul postului, superficial.
si poate pentru ca nu pun mare pret pe nimic, sau poate pentru ca totul mi se pare din ce in ce mai banal,poate pentru ca am uitat sa mai vad ce inseamna cu adevarat fiecare gest, fiecare lucru spus sau trait. ma multumesc sa vad totul la suprafata , sa ma hranesc cu lucruri momentane ce nu solicita mult efort intelectual.. m-am pierdut pe mine in aceasta fuga, am uitat cu desavarsire la ce aspiram cand eram mic, toate acele vise, toate acele vorbe... risca sa devina praf

ma iubeste, cineva..... acolo sus..

2008-04-21T22:51:00.000+03:00

uneori pur si simplu am impresia ca daca chair iti doresti ceva cu adevarat, toate fortele universului conlucreaza pt indeplinirea dorintei tale... stiti replica aia celebra... "suma viciilor este constanta" ?... nu stiu de ce, dar de multe ori am impresia ca suntem intr-un joc de sims.. in care avem 100 de puncte pe care trebuie sa le alocam cum vrem noi pe mai multe skilluri.. iar fiecare pluseaza unde vrea, ducand astfel anumite calitati catre mai sus sau catre mai jos... mai e si faza aia din jocuri ca daca ajuti un batranel capeti un extra punct pe care il poti folosi unde vrei tu.
binele se imtoarce, cumva candva.. cand nici nu te astepti...

1st day as a fellow

2008-04-02T18:54:00.003+03:00

prima zi ca fellow.. :) m-am trezit emotionat pe la 5.. apoi pe la 5.30.. se crapase de ziua, era clar ca nu mai puteam dormi. ma gandeam doar la cum va fi.. o sa stiu sa explic? o sa plac, nu o sa plac?
am ajuns bineinteles putin mai devreme.. pe la 8.40. am citit ultimele noutati, parametrii pe luni, se facuse deja 8.55.. am inceput sa o intreb pe mari "ma loghez cu codurile lor? :-s" mi se simtea tremurul in voce, cand colo.... "buna, eu sunt iulia".. incepuse.
la sfarsit stii ce? am terminat cu o durere de cap dar cu o mare placere sufleteasca.... imi plac lucrurile astea. Abia astept data viitoare.
succes voua

un moment de liniste

2008-03-31T22:49:00.003+03:00

uneori ma simt ca intr-o cutie.. mm.. cred ca de la draperiile alea mov. sunt asa deprimante... 2 bucati de carpa.. si nici macar mov nu sunt. au totusi o culoare rosiatica, bleah !! in camera mea de acasa sunt oarecum transparente, lasa lumina sa treaca, poti sa distingi daca ploua sau e soare. in camin mi-ar trebui un sms cu starea vremii pt a-mi da seama.
apoi, cred ca mai e si vina calculatorului, sunt destul de cablat.. 8 ore la munca priponit, alte cateva acasa.. deja simt ca o iau rara. iar burta mea ia proportii
vreau la teatru.. vreau in kiseleff la jogging..
imi e dor de treptele alea multe de pe faleza, imi e dor de ploile de vara, imi e dor de seara aceea in care m-ai intrebat daca chiar am de gand sa te... sau de prima oara cand am taiat lemne, ori de prima vacanta singur.. nu eram chiar singur, imi e dor. tin minte ca era ceata, ploua.. batea vantul... concertul vita de vie... si de asta imi e dor, cum am inceput sa cant... imi e dor chiar si de yahoo pool..
era atat de liniste

zambet de copil

2008-02-20T22:55:00.002+02:00

mergeam spre unirea, centrul medical polisano pentru a-mi aviza un concediu medical.. universitate, peron stanga, in , out.. atentie, se inchid usile. Langa mine s-a asezat o doamna cu un copilas in brate.. undeva la 3-4 anisori, dragutz foc. ce ma face sa va povestesc acest lucru?.. bucuria din ochii copilului, inocenta sa. Avea in manute o carticica de povesti cu multe poze colorate, Vrajitorul din Oz. statea in bratele mamicii lui si ochisorii ii sclipeau in timp ce aceasta ii spunea povestea. Se oprise timpul in loc, era cuprins in povestea lui Dorothy, eram si eu cuprins alaturi de el. Ma gandesc cu jind la momentele cand timpul se scurgea printre personaje de basm , benzile desenate si bomboanele cu caramel. E fantastic cat poate face zambetul unui copil, fericirea din ochii lui...... probabil ca asta i-a alimentat pe parintii nostri sa ne creasca asa frumos. Bucuriile noastre sunt si bucuriile lor, amintirile noastre sunt si amintirile lor
am ajuns la unirii si cu un zambet larg am coborat, ma simteam voios, plin de energie... povestile ne fac mai fericiti, copii ne fac mai buni... soarele ne da lumina

Blog de sesiune -- SCN & Geopolitica, partea II & III

2008-01-30T13:02:00.000+02:00

Sistemul Conturilor Nationale si Geopolitica. ce este prima? pai, stiinta ce permite evaluarea economieim nationale pe ansamblul ei si pe ramuri iar cea de-a doua inca nu stiu sigur, din simplul motiv ca sunt atat de multe definitii, ink nu s-au hotarat ce si cum.. pe de o parte cica nici nu exzsta ca stiinta geopolitica, pe de cealalta parte cik e stiinta obiectiva,umana, ce studiaza relatia dintre geografia statelor si asezarea lor pe harta mondiala si rolul pe care aceasta il are in viata economica, sociala, politica, militara internationala a statului respectiv.. oricum.. pe scurt..

SCN - o materie destul de insipida.. contabilitate macroeconomica. nush, in conceptia mea destul de degeaba materia asta. nu am invatat sincer nimic nou, decat vreo 400 pagini de teorie care oricum le-am cam uitat partial si am ramas tot cu acele cunsotinte de clasa a 11-a plus ceva din economia macroeconomica din anul I.
Profu si seminarista?.. well.. proful destul de ok as putea spune. metoda de predare destul de aiurea... proiector. atitudinea destul de plictisitoare. concluzia?.. hai la curs sa dormim, sa ne trecem prezenti si sa plekam.. am sustinut in timpul anului 2 lucrari la curs + proful a tinut cont de prezenta in calcularea notei finale.. oricum, destul de lejer in "supravegherea" lucrarilor de curs cat si la examen.. parerea mea dsp el: un om istet, sigur a stiu sa se descurce in viata... bv .. (aici e o parere a altora dsp profu meu http://www.romanialibera.ro/a110149/regizorul-dinu-cocea-tinut-la-usa-casei-sale-de-un-fost-securist.html )
seminarista?.. mm.. cam impresionista. replicile de gen "eu sunt conferentiar .. DOCTOR universitar" + ochii dati peste cap intr-un fel in care pana si cele mai populare vedete ar fi invidioase au facuto un mare 0.. barat, taiat si sters cu radiera. la seminaru de scn inafara de povestea viezii ei si de faptul ca ea este "conferentioar DOCTOR universitar" nu am facut nimic (poate 2 probleme, si alea scrise de pe foile de acasa cu grelesi la calcule). oricum, ar mai fi cate ceva de zis, dar nu are rost ca doar nu o transformam in vedeta nationala acum .. nu ca ar mai avea nevoie, doar este "conferentiar DOCTOR universitar"
examenul... mm.. usurel as putea zice.. conceptul de intern + circuitele economice + corelatii monetare + o problema simpluta de indici... evaluarea mea?.. cea mai buna lucrare pe care am faucto pana acum in facultate... evaluarea lor?... 9..

Geopolitica... mm.. faina materia.. mi-am aleso ca optional, intre relatii publice, geo, audit si antreprenoriat.. a fost un curs chiar atractiv, cu un prof Silviu Negut, care se vede ca a umplat si a studiat. un om cult, care mai departe de materia pe care o preda poate fi un mentor de viata.. ce pot sa zic?.. smecher :) locul 2 intre profii ase dupa Radu serban. examenul, destul de usurel, intrebari de cultura "geniala".. 10 grile, de definit notiunea de conflict - razboi si o comparatie la alegere SUA - Marea Britanie.. sau Rusia - Germania.. . am ales bineinteles prima varianta si normal ca am uitat sa scriu despre Washington, ca prim presedinte a statelor unite.. dar noh, despre morti numai de bine :)

PS: nota la probabilitati... 6

Blog de sesiune -- Probabilitati, partea I

2008-01-23T20:20:00.000+02:00

23 ianuarie, ora 13.30 sala 2101..
subiect: variabile aleatoare, variabile aleatoare bidimensionale, statistica matematica - o problema de rezolvat prin metoda momentelor/verosimilitatii

cam asta era ipoteza examenului meu la matematica.. + 4 zile in care as fi putut invata.. + cunostintele deja dobandite la seminar si curs... seminar.. 5/13.prezente. curs 0/14 prezente.. + nota lucrare 6...

de fapt cam asta este intreaga ipoteza a examenului meu. oricum, toate bune si frumoase mi-am zis. 4 zile de invatat ar trebui sa fie suficiente, nu? sambata, duminica, luni, marti. notele din anul trecut ar trebui sa se repete in ritmul asta. doar ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea din camera de camin. absentele de la seminar si curs s-au simtit.nimic din ce citeam nu imi parea cunoscut, nici o notatie suspecta nu-mi atragea atentia spre vreun anumit lucru important. am trecut ca gasca prin apa. adevaru e ca nici cheful de anul trecut nu-l mai am. nu mai sunt entuziast, nu mai rad, nu mai zambesc macar. nu gasesc nimic placut, nu gasesc nimic care sa-mi faca invatatul mai placut. totul este parca un stres. in acets context ziua de sambata am pierduto, nfs porsche + dota + somn + alte prostii.
cum sa invatam eficient probabilitati in 3 zile? .. la naiba, nu stiu. am citit, ce-i drept nu cu foarte mare sarg. am recitit si recitit. am fauct cateva exercitii... seminarii + culegere. cu toate astea, noptile nedormite pana la ora 3 dim, si trezirea la 8 dimineata pt a merge si a face ca nota finala sa fie 10 (asa cum se intampla in anii trecuti) nu s-au repetat. nu am putut..... pur si simplu.
proba finala?.. examenul propriu zis... lung si greu. de fapt, mai mult greu decat lung pentru ca sincer, daca as fi stiut sa le fac... aveam timp sa le scriu de doua ori. zic greu nu pt ca nu am invatat eu ci pentru ca subiectele chiar nu prea semanau cu ce am facut noi la seminar (bine, ce au facut colegii mei la seminar ca eu am fost cam absent). daca stau si ma gandesc la rece trebuie insa sa admit ca un student cu prezenta la curs si la seminar + putina atentie in cursul anului avea toate sansele pt a lua un 8,9,10... (o nota mare daca ne gandim la seriozitatea pe care ar trebiu sa o aibe un examen la facultate, si o nota mica daca facem o comparatie cu modul in care alti profi percep aceasta actiune de "a da examene")..
concluzia.. ? se putea... desi a fost greu...

2007

2008-01-02T22:04:00.000+02:00

.. a fost un an vesel, plin de bucurii, succese, zambete. a fost un an plin. Distractii, facultate, prieteni, petreceri, vacante, probleme, . un an de trecere, de la copilarie la ..... nu stiu, mai departe undeva. a fost anul in care ai mei si-au implinit visul, sa aiba propria lor casa construita din temelie. anul in care m-am angajat pentru prima oara, anul in care am plecat pentru prima oara in vacanta cu masina (singur), anul in care ...

2007 va ramane un an de referinta pentru mine. este primul an in care am inceput sa ma descurc singur. este doar inceputul.

2007 probabil imi va marca viitorul cumva, candva, este anul in care am fauct cele mia multe decizii pentru mine. am fost si sef de serie, am fost si in consiliul facultatii, am fost in primii 25 pe facultate, am fost vicepresedinte SiSC pe FundRaising, am fost si rau, am fost si bun.

am gresit fata de mama, fata de tata, fata de albinutza. am gresit fata de multi dintre cei ce-mi sunt aproape .. iertati-ma

am fost uneori si pe fuga, prea agitat si grabit am abordat anumite situatii si din pacate nu am inteles sau nu am ramas cu nimic de pe urma lor. ce am invatat insa anul asta este ca totul are o limita si ca nimit nu trebie privit superficial...

sa fim iubiti

Copil......

2007-12-26T20:49:00.000+02:00

ochii imi sunt din ce in ce mai grei. boxele ma agaseaza cu zgomotul lor, iarna asta ma enerveaza... doar mizerie , frig si blugi murdari. mi-as dori o masina, sa ma pot urca, sa plec la munca, sa ma intorc.... aeroterma pe nivelul 2 din 4, nimeni sa-ti sufle in ceafa.. poate doar un claxon.. nu-i nimic, accelerezi. mi-ar placea la munte... cert. sa fie soare , sa adie vantul , putin racoare, adidasi, trening si un rucsac in spinare. sau poate ca mi-ar trebui un fight club, ori o carte buna. chiar, ce mi-ati putea recomanda ?
as vrea sa incerc un tur cu bicilceta prin romania.... vreau sa invat sa merg pe bicicleta... ultima oara in sa a fost prin clasa a -2-a... pacat. as vrea chiar sa particip la un IronMan... as fi oare in stare?. sa invat dansuri artistice, uuuu ... chiar , te-ai gandit vreodata cate sacrificii fac ceilalti pentru a fi asa cum sunt? mi-ar placea sa fiu actor, tie nu? sa intru in pielea diverselor personaje, sa incerc sa simt pt cateva momente ce ar simti ele in diverse situatii.. probabil ca ceea ce fac acum nu mi s-ar mai parea atat de dificil, m-as considera poate un norocos, dar omul isi face singur noroc, parca asa citisem eu undeva... si uite cum toate se leaga
dar uneori vrem ce nu putem avea si asta ne face nefericiti..eu as fi vrut sa petrec acest craciun acasa, alturi de familie... e singurul craciun pe care mi l-am dorit in felul asta si singurul de altfel pe care nu l-am putut avea. eu as vrea acum sa fiu un student fara griji, ce se trezeste la ce ora il taie capul si care merge seara in cluburi dupa fete dar tocmai aceasta stare m-a facut sa ajung unde am ajuns acum, angajat, cu program fix. mi-ar fi placut sa fiu fotbalist, imi doresc asta din tot sufletul acum insa cand eram legitimat uram antrenamentele alea cu orice pret, ma faceau sa ma trezesc devreme , sa merg cu un maxi taxi 20 minute si apoi altele 10 pe jos pana la teren. am vrut sa cresc, am vrut sa ajug om mare sa ma descurc singur, sa nu mai cer voie la parinti cand ies in oras... vreau inapoi la 15 ani cu baietii de la cfr, ori la 17 cand eram indragostit sau la 18 cand se tragea cu artificii la ziua mea. vreau din nou la 6 ani cand plangeam pe holurile scolii ca a venit mama sa ma ia, vreau din nou in clasa a 5-a cand emilia m-a intrebat daca vreau sa fiu prietenul ei. vreau inca o sansa la olimpiada de istorie din a 9-a.... vreau sa ies la o bere cu domnul Sirian. vreau sa tai lemne din nou pentru prima oara... vreau inocenta aia de copil ce ne facea sa ne laudam cu lucruri pe care nu le-am facut... ce-ar fi lumea daca starile pe care le avem s-ar si potrivi cu situatiile care ni se intampla ?

despre prioritati, principii, idei si conceptii

2007-12-03T20:33:00.000+02:00

despre tot ce conteaza acum, sau maine, pentru tine sau pentru cei din jurul tau.

asta as vrea sa scriu acum. sa ma descarc cumva. sa incerc a-mi creiona o cale sigura pe care mai apoi sa o urmez cu sarguintza, ca un robot... cel putin 2 luni. de acum pana in februarie. as vrea acum sa-mi iau un angajament fata de mine , sa-mi jur ca voi face orice pt a arata ca se poate. ca se poate sa si muncesti, sa mergi si la facultate, sa ai si o prietena sa-ti tii si prietenii aproape.
Am lucrare la mate joi. Merg la munca si marti si miercuri, pana la 16.30 respectiv 16.00. ajung acasa in jur de 17.00 mananc, ma schimb, ma simt obosit. ar trebui sa invat. pana la 23.00 maine, pana pe la 1,2 miercuri noapte. TREBUIE..
... urmeaza 2 sapt in care nu va mai conta iar scoala deloc. 2 sapt in care trebuie sa invat tot ce s-a predat pana acum la scn si la probabilitati. altfel e belea. vine sesiunea, sunt in plop. nu am cursuri, nu am seminarii, nu am auzit si vazut multi dintre profii pe care cika ii am la scoala. TREBUIE. pana pe 24 dec cand ma intorc acasa de la GL trebuie sa am invatat tot la SCN pana atunci + sa incep sa citesc la geopolitica . iar pana pe 3-4 ian sa termin de recapitulat la probabilitati. urmeaza apoi verificarile la algoritmi, BD.. si sesiunea... dupa sesiune o sa fie mai bine, TREBUIE

ce conteaza pt mine acum?.. in ordinea numerelor de pe tricou.... note mari la scoala, prietena mea, prietenii mei si parametrii aia la munca.. desi, daca stau bine sa ma gandesc... SL-ul nu este o noua Biblie. nu e ce conteaza mai mult in viata.
au fost multe faze aiurea in ult timp la munca. gabi, mada si doina nu au fost confirmate.... altora li s-au reprosat anumite lucruri, mie la fel. e ciudat pt ca nimeni nu se astepta la asta. imi pare rau.

acum, nush.. park nu mai am chef sa scriu. mi-au pierdit ideile.. poate pt ca nu sunt sg in camera, poate pt ca stau cu castile in urechi, poate pt ca stau si mai vb pe mess in timpu asta... promit sa revin.. cu topic adevarat dsp principii, idei si conceptii... mandru sau nu ca sunt roman... mmm.. ma mai gandesc si va spun

blog muncitoresc

2007-11-20T23:15:00.000+02:00

ma trezesc.. din instinct imi blestem soarta.. de ce sa ma trezesc? de ce iar? de ce sa plec iar la munca? abia ce am venit.. serios.. tocmai ce am venit, am pus capu pe perna.. si acum... acum iar trebuie sa plec? si ma dau jos din pat, ma uit la cos, adi, emi... ii las sa doarma, ma schimb si plec... si totusi, daca as renunta eu la urmatoarea data de salariu? am 19 ani.. as putea sa termin facultatea, as putea pleca cu o bursa in strainatate iar apoi viitorul ar putea fi mai roz.. dar noh, mie imi place albastru, nu roz. merg mai departe... metrou, 6:10, 10:20, dimineata, multi oameni, adica multi de tot. toti se grabesc undeva, treaba lor.. ii las in pace. aviatorilor... peron pe partea stanga, vanez un loc liber si ma asez. stau, astept... aurel vlaicu, peron stanga... unii coboara, unii urca si plecam mai departe. pipera, buluc la usa, toata lumea se grabeste spre scari. daca esti primu, felicitari, urci scarile fara sa te simti ingradit si la stanga si la dreapta si fata ori spate... simti doar ca trebuie sa te grabesti, auzi respiratia celorlalti in ceafa.. toti se grabesc, daca te opreste te acapareaza, te fura in multime. nu mai esti tu, esti multimea manata de instinct spre locul de munca, sau spre orice altceva. ajuns, dau cu badge-ul la ihntrare, urc, imi iau cascutza.... ma conectez, parola, deschid mail si celelalte aplicatii, e fix.. bun venit la orangedeja ai facut cunostinta cu 4 persoane noi, nu au trecut decat 15 minute. in ritmu asta, ai putea cunoaste toata populatia romaniei in numai 162 de ani.. mmm.. tot ar fi o eternitate, dar... si pana la urma ce cauti tu acolo? 8 ore pe scaunul ala ... ca vorba aia, numai de socializare nu duci lipsa. am o gramada de cunostinte, de ce as vrea sa vb zilnic cu noi si noi oameni? nu stiu... ink caut un raspuns la intrebara asta. bine macar ca am pauza de masa, amestec un instant cu lapte si cu ceva back rolls. merge. bun venit la orange. pana la urma, ultima pauza... inca 15 minute de aer. te ridici si fugi iar la aparatul ala cu apa (fantana ii zice :) ), mai arunci o gluma, mai vezi un coleg plecand... oare eu dc nu plec acum? mmm.. daca ma trezeam si mai devreme acum as fi putut pleca.. imi doresc sa ma fi trezit mai devreme (ba nuy.. la naiba.. nu-mi doresc).. si totusi, o zi buna va doresc... logout. da, shut down, close, yes close now, fugi, dai cu badgeul si esti liber. nu a fost chiar atat de greu pe cat a parut, si pana la urma urmei, ce as fi facut daca nu eram acolo? facultate? da.. cu siguranta. altceva? mmm.. messenger, poate un fotbal, eventual mai multe iesiti in cluyburi... dar noh.. cu siguranta as fi dormit , baut , fu.. mai mult. ajung in camin, urc grabit la etaju 2.. a doua usa pe dreapta... buuuuuulaaan.. dick mai.. si gata... se intampla ceva ciudat. parca tocmai ce am venit, ma trezesc.. din instinct imi blestem soarta.. de ce sa ma trezesc? de ce iar? de ce sa plec iar la munca? abia ce am venit.. serios.. tocmai ce am venit

ce te doare?

2007-11-04T21:32:00.000+02:00

stateam acum cateva saptamani sa citesc oaresce bloguri.. cateva idei pierdute pe net, scrise de oameni ca mine, ca tine... oameni simpli... idei de oameni simpli. ajunsesem astfel la un subiect despre "ce ma doare"... nu mai stiu exact autorul, nu mai stiu exact linkul, tot ce mi-a ramas este ideea. fiecare dintre noi are lucruri ce-l dor....
pe mine ma doare de fiecare data cand maikamea imi spune ca nu sunt bun de nimic, ma doare cand vad oameni dormind pe strada, ma doare cand plang copii, ma doare cand il vad pe taikamiu suparat, ma doare cand prietena ma confunda cu altu, ma doare sa ma prefac invincibil...ma doare ca am dezamagit multe persoana in legatura cu balul facultatii mele. ma doare cand dau cu roata din fatza prin vreo groapa ori cand sunt uitat de toti. ma doare cand ma gandesc la cea din trecut, ma doare indepartarea asta icneata de facultate, prieteni, rude, cunostinte..ma doare ca nu pot rneunta la unele lucruri si ajung sa le stric pe toate.
ma doare ca nu am tot timpu o relatie faina cu ai mei sau ca ajung sa fiu rau, tzafnos, irascibil, incapatanat.
si cel mai mult ma doare ca nu-mi pot cere iertare...

pe voi ce va doare?

lipsit de continut

2007-11-04T01:16:00.000+02:00

ea mananca prajitura, asculta muzica.. se gandeste ce tip de fata ar putea sa ma placa pe mine... eu, incerc sa-mi adun gandurile.... e greu.... bazaie televizorul, ea imi zmbeste, laptopu asta deja mi-a incalzit partile inferioare ale corpului, faza e ca insist, nu stiu de ce.... dar..
probabil ati patit si voi sa varsati un pahar de cola pe tricou si pantaloni... apoi sa varsati un nou pahar (de apa de data asta) apoi sa va enerveze o persoana care vorbeste mult prea mult si care in loc sa te ajute mai multe de agaseaza si agita. niciodata nu am agreat oamenii care incearca sa-mi explice o chestie in 10 propozitii diferite sau care vor sa analizeze o prolema banala pana la despicarea firului de trestie in 16. oricum, vineri, 2 noiembrie... de departe cea mai proasta zi din ultima luna. totul a inceput cu acele pahare, a continuat cu fellow-ul de la casca, a urmat pierderea abonamentului la metrou in pipera apoi cateva ore de stat in frig la concert. ma asteptam la timpuri noi, phoenix, krypton, taxi.. nu am vazut decat timpuri noi, 15 grade si phoenix, probleme cu sonorizarea , oameni furiosi, noroi si mult zgomot degeaba. un recital timpuri noi destul de prost, un recital phoenix cam scurt si intr-o formula ce nu li se prea potriveste, o formatie "15 grade" de care nu a mai auzit nimeni... niste tineri curajosi, asupra carora s-au indreptat toate injuriile si nemultumirile publicului. aparuti in concert intre timpuri noi si inainte de phoenix.. intr-un moment in care tota sonorizarea era cazuta iar oamenii de la tehnic lucrau pe langa ei . si-au batut pe bune joc de ei, i-au pus sa cante mai mult decat trebuia, i-au pus sa traga de timp, i-au obligat la propiu sa se sacrifice . Nu am mai vauzt concert in care in timp ce o formatie e pe scena si canta.. aia de la tehnic sa umble pe acolo ca in sueprmarket, sa care boxe dintr-o parte in alta. sa schimbe microfoane, fire, prostiii... oricum, baietii de la 15 grade s-aud escurcat, au fost injurati, au fost huiduiti... au sfarsit prin a fi aplaudati, au sfarsit prin a starni zambetul pe buzele celor si asa inghetati de frig. au avut tupeu, au continuat, au avut prezenta de spirit. bravo lor.
si... tot simp ca nu am ajuns acolo unde trebua sa ajung, subiectul acestui blog inca nu a fost dezaluit. e in continuare greu. renunt. poate maine seara

10 octombrie 2007... first day

2007-10-05T21:23:00.000+03:00

se pare ca am ales... cel putin pentru moment. voi lasa scoala si voluntariatul in planul doi, orele de somn la fel precum si timpul alocat petrecerilor... cel putin pentru o luna, sau cine stie (sa dea Domnu sa se aranjeze bine lucrurile) pentru cat mai mult timp..
de cand am venit in buc mi-am cautat ceva pe net, joburi.... de fapt facuse asta in timpul in care am fost acasa, (cam cu o sapt inainte sa ajung in buc)... am aplikat cam peste tot, zapp, orange, ing, tiksoov, gamegoods, ea sports.. si hm.. alte firme fantoma ....
oricum, totu a inceput cu ea sports, sediu din unirii, in aceasi cladire cu abn ambro, (etaju 3 park...oricum, am un mic lapsus pt ca aveau niste scari transparete total.. si era putin ciudat, tot aveam senzatia ca o sa calc pe langa... oricum, sala de interviu? o sala destul de ok, canapele din piele si o ditamai plasma unde cativa angajati testau un oarece joc de la Ea Sports...in fine, primul interviu de angajare din viata mea a decurs ok pana la un amarat test de limba engleza. shit, nu mia tradusesem un text de 2 ani , mai ales unu cu termeni specifii medicinei. oricum, te tradus l-am tradus ok, zic eu (ei n-au zis asa) doar ca.. pe o foaie a4 am facut mai multe corecturi, stersaturi si acolade decat o fumeie ce scrie un eseu despre montarea placutelor de frana pentru un model ford focus break pe motorina... raspunsul? evident reject :) Insa, cum orice sut in fund e bine primit am continuat sa caut, au urmat euromedia data service, tiksoov, zapp, orange . Primele.. destul de ok, program lejer, bani putini si bineinteles posibilitatea unei cariere infloritoare inexistenta. Tipele de HR ? destul de slabutze, cel putin la tiksoov under the limit (sa va mai spun inka o data ca nu suport ca un prof, un om de hr sau oricine altcineva care teoretik imi este superior , sa fie mult mia varza decat mine??? nu suport, pur si simplu imi vine sa ma urc pe pereti... oricum, la ambele am fost acceptat dar nu m-am mai dus).. A urmat zapp (o provocare imi place mie sa zic), am fost sunat, mi s-a fauct o descriere la telefon, a trebuit sa raspund la cateva intrebari si apoi am fixat un test practic (pt asta trebuie sa spun ca ce am gasit aici m-a ajutat destul de mult http://slujba.blogspot.com/2007/04/zapp-retention-specialist.html si nu pt ca m-as fi pregatit special ci pt ca stiam la ce sa ma astept si sa nu ma panichez.. A fost ok, am terminat testul destul de repede (inclusiv textu ala in engleza tradus perfect ) iar in 2 ore deja eram sunat pt a merge la un nou interviu... Super tare frate :) Oricum.. de ajuns, am ajuns la Orange pana la urma (maine e prima zi).. cum? am fost sunat de la Lugera & Makler, o agentie de recrutare cu sediul pe stirbei voda ... am mers la interviu si chiar am avut placerea sa dau peste o persoana de HR foarte bine pregatita care m-a facut sa ma simt atat de bine incat sa-mi arat adevaratu potential ( de vrajit gagici :P ). Andreea (ca despre ea era vorba) mi-a spus ca va trimite cv-ul meu mai departe la Orange si ca are incredere in mine ca ma voi descurca bine, ceea ce se pare ca s-a si intamplat. Dupa o noua intalnire profesionista cu doi oameni de HR din Orange am primit un feedback pozitiv si uite ca de maine imi incerc norocul (sa speram ca va fi bine)
(intre timp am fost si la discutii cu o doamna de la ING, m-a luat putin cam de sus insa se pare ca totusi i-a placuty de mine dovada si faptul ca m-a contactat.... mmm, tre sa gasesc o formula frumoasa pt a declina oferta.. )
pe la facultate toate bune si frumoase. din pacate nu voi mai fi sef de serie anul acesta si din pacate nu voi mai face toate acele faine activitati in cadrtul facultatii insa sunt multumit cu faptul ca am avut sansa de a vedea cum este si am avut sansa de a ma implica cu tot ce am avut eu mai bun. am invatat multe, am vauzt multe si chiar ma simt bine pentru asta

Asa.. de dragu jocului

2007-09-25T23:53:00.000+03:00

"daca te uiti suficient de atent vei observa ca orice are un punct slab unde va ceda, mai devreme sau mai tarziu" ..

tind sa cred insa ca avem mai multe, chiar daca la un moment dat, sub incidenta factorilor externi si interni numai unul iese la iveala. e ca la matematica, multitudinea rezultatelor posibile in urma aplicarii functiei generate de atributele x y z reprezinta multimea punctelor slabe pe care le ai, chit ca o singura solutie va fi aleasa la un moment dat. Mult timp am crezut ca tot ce ne inconjoara este guvernat de o lege matematico-logica. Vrei sa obtii ceva? mai intai trebuie sa indeplinesti pasul 1, pasul 2.. etc pana la destinatie. Vrei sa ajungi un om mare? trebuie sa inveti, pentru asta trebuie sa mergi la scoala. in clasa 1, a -2a.. si tot asa. ca sa treci din a-ntaia intr-a doua trebuie sa treci toate materiile, ca sa treci toate materiile trebuie sa-ti faci temele, ca sa-ti faci temele trebuie sa posezi anumite cunostinte, ca sa posezi anumite cunostinte trebuie studiezi, ca sa studiezi trebuie sa ai acces la documente, ca sa ai acces la documente.... uf, a-ti inteles voi... ce te faci insa cand ajuni intr-un moment in care poti urma mia multe cai, dar nu stii care este calea fericita pentru tine? ... poti incerca sa le urmezi pe toate cate putin, adika pe niciuna completa si pe niciuna foarte bine. poti alege una singura, cu sanse destul de mari de a esua. poti ramane acolo, in fata alegerii , pana cand va veni cineva sa hotarasca pentru tine.... poti facem cam ce te taie pe tine capul, dar.. daca te taie prost?

"e jaf sa fii om mare" mi-a zis Crinutza in timp ce mergeam amandoi cu trenu la GL, mare dreptate avea. eu de unde sa stiu ce e mia bine pentru mine? de unde sa stiu care este urmatorul pas spre a deveni marele conducator al lumii (marele conducator.. noh, e asa metaforic, intelegeti voi :P ). tare mi-ar placea sa stie cineva si sa-mi zica care e "the next step", l-as face... fara urma de regret, fara indoiala, increzator si optimist... stiind ca acolo undeva o sa gasesc premiul cel mare. cum pot face oare acelasi lucru bazandu-ma pe incertitudini? lumea mea e logico-matematica.

as vrea sa ma angajez, as vrea sa ma tin de facultate, as vrea sa ma implik si mai mult ca voluntar, as vrea sa particip la diverse programe si seminarii pentru tineri, as vrea sa ma distrez si sa-mi fac amintiti cat pentru toata viata... dar.. in ce ordine? care.. cum.. oare ce e mia pretios.? toti mi-au zis ca nu are rost sa ma angajez acum.. sa mai astept... sa-mi traiesc anii de facultate, insa nu stiu, imi e greu sa accept.... eu nu sunt ca voi... sunt impulsiv si dornic de succces rapid, vreau cariera, chiar daca mi-ar afecta viata (iti aduci aminte monica? )... probabil ca ma voi lovi de sus.. probabil ca o sa doara.. probabil voi incerca sa le fac pe toate si voi esua pe rand, sper doar sa nu fie un esec total.

in rest.. abia astept sa ajung la bucuresti, sa-mi revad colegii de camera, colegii din camin, pe cei de la facultate (multi dintre ei prieteni, nu doar simpli colegi). imi e dor sa stam la povesti pana la 2 noaptea, imi e dor de meciurile de fotbal, de jocurile de dota, de "seria b, putina liniste" (grupele 1005, 1006, 1007,1008 si 1009 situ dsp ce e vb), de coada de la cantina, de piata romana, de statia crangasi, de tramvaiul 41, de mafia in sala de lectura, de kfc, de mall, de injuraturile lu bulan, de fatuca aia crizata in sesiune (stiti voi la cine ma refer), de oua prajite in apartament la alex, de o betie crunta, de zilele in care te trezesti si te culci la loc tp ca nu ai chef de cursuri.. si stii alex de ce-mi mai e mie dor? :)) "misca-te cum iti place" ...

ca tot am insinuat faptu ca se cam termina vacanta, ei bine.. sa va povestesc si cum a fost in ceahlau? joi noapte 23.00 peron gara de nord, eu, eli, dana, nyco, cristi, nicu, cosmin, 4 l de timisoareana, ceva pungi de alune cateva zeci de kilograme de bagaje.... "trenul rapid pleaka in directia ploiesti sud, buzau, focsani.... bacau" de la linia2.. "la dracu, e abia vagonu 11.. noi avem al 3.. fugi"... "cat mai e?" "8"... "hai mai rpede... hai".. "trenul rapid pleaka in directia......" "5" "dak pleaka eu ma urc aici si o iau dupa aia prin tren" "si eu" "unde?" "gata aici.. 3... hai hai"

(dupa aprox 5 ore)

"care e personalul de piatra? " "hai repede,sari-ti" "1,2.. suntem toti? " "aici e cl 1, hai dincolo" "sforrrrrr"

(in piatra)

brrrrrrrrr

9.30 durau.. toate bagajele date jos, de la mic la mare le luam in spinare si ne continuam ascensiunea spre Cabana Fantanelele (our base). In zilele urmatoare au urmat trasee spre Cascada Duruitoarea, Vf Toaca, Cabana Dochia cu revenire pe la cascada Duruitoarea , traseul de intors in Durau si apoi o dupa amiaz aplacuta pe Cheile Bicazului si o seara linistita in Piatra. De cat de mult ii placea lu Nyco vinul si cum se antrenau trupele lu Nazdravanu pe travian nu mai povestim.

ceailul de la cabana, super bun, super putin si destul de scump. jocul de remi pana al 5000 de puncte cu miza avand sticlele de vin, soferul de pe Transmoldavia ("shi fashi ei? baga ei prashitoarea shi ai grijah ahi sa nu indoi tabla, ca o platesti ai.. ".. "dormi la tini acasa ai, ca la mini acasa o sa vin eu sa dorm"... si.. cam atat...

PS: ah.. si este a 6-a vacanta pe anu asta cand eu si viitoarea mea cumnatzika (Elisor) mergem impreuna... auzi la ea.. cika oamenii din moxa nu stiu sa faca atmosfera

O zi frumoasa voua

Nu exista

2007-09-24T15:12:00.000+03:00

" nu exista curve ieftine, doar femei proaste
nu exista miracole, doar magie ieftina
nu exista boala, doar probleme care trec greu
nu exista speranta, doar vointa bine pusa la punct
nu exista inteligenta, doar o carte in plus citita
nu exista nopti pierdute, doar nopti uitate
nu exista papagal, doar bufnitza cu mult tupeu
nu exista crima, doar oameni care sa o comita
nu exista liniste, doar soapte spuse pe ascuns
nu exista vise, doar planuri pe termen lung
nu exista bun simt, doar buna purtare
nu exista genii, doar oameni care stiu prea multe
nu exista cai gresite, doar drumuri alese prost
nu exista nu pot, doar nu gasesc nici un sens
nu exista batrani, doar oameni ramasi in urma vietii
nu exista plictiseala, doar distractie in declin "
(spike - nu exista)

foc ardea

2007-09-06T22:11:00.000+03:00

arde pentru ca asa vrem noi sa arda. il alimentam in fiecare moment... il hranim si-l lasam sa respire, ne uitam la el si ne place. ne apropiem, ne frige... ne indepartam, se stinge. Dar noi nu vrem sa se stinga, contine laolalta toate lucrurile de care vrem sa scapam si pe care vrem sa le facem disparute... le ardem.. o data.. de doua ori.. le-am arde in continuu pentru ca asa merita. inauntrul nostru suntem razbunatori, nu am ramane datori pentru nimic in lume... am plati chiar inzecit, bine ca nu se poate... cine stie ce s-ar intampla. am arde tot, pentru ca acest tot contine rau, inchipui sau nu.. te arde ... si-ai vrea sa-l arzi si tu.. din nou, si din nou, dar pana cand? pana vei fi ars totul iar atunci, ca ultim gest, te dai pe tine focului. Totul porneste cu tine, se invarte intr-un cert pentru a-si mistui in final creatorul....

Nu-ti ramane decat sa te obis... de fapt, la naiba cu asta... foc ardea...si pentru ce?

am lovit-o

2007-09-04T17:42:00.000+03:00

mergeam pe Domneasca... spre depozit... la Practiker fac stanga pe Cezar... urc... trec de Traian si tot inainte... la un moment dat, drum in lucru, groapa mare. dau inapoi... cam 100 de m... aud claxoane "vezi ca-mi iei oglinda tataeee" .. mortzii mati, am 1 m pe langa tine, dar ca sa nu faci infarct hai ca te ocolesc mai larg.. trag tare de volan si accelerez fara sa ma mai uit.... poc. l-am lovit pe altu. unu parkat mult pre ain strada.. dar oricum, fara vina. l-am lovit cu cauciucul in numar, nu are nimik ... "stai linistit, mai fac si eu dinastea, fii mai atent" imi spune si dam mana. plek...
trec in viteza pe langa un tip ce schimba o roata la tir, parkez la depozit nu inainte de a ma claxona violet cu un conduicator de mercedes.. alerg spre 19 pe centura ... pun frana brusc... in spate un cielo scartzie cauciucurile.... ajung in piata.... lovesc o bordura.. trec printr-o groapa
am ajuns acasa... am parcato... inca derutat
ce-ar fi fost daca?
..........
azi e marti.. 4 a 9-a.. 13

o saptamana la voineasa

2007-09-02T13:06:00.000+03:00

in ultima saptamana am tot cerut un pix si o foaie iar cand le-am primit le-am aruncat sub pat... am fost plekat la munte, departe de monitor, de tastatura iar pixul si foaia park nu-mi sunt asa comune..

in rest... despre voineasa...

serviciile destul de proaste, de fapt cele mai proaste pe care le-am intalnit vreodata. un restaurant cu meniuri de cantina pe modul econom, chelneri pusi park sa-ti ucida pofta , mereu plictisiti, mereu zeflemisti, niciodata politicosi si cu zambetul pe buze (ciudat ca totusi cel mai simpatikutz era un tuciuriu :D ), meniu ce nu ocupa mai mult de o pagina A4 cu cate 4 feluri de mancare pt dimineata, pranz si seara, pahare si furculite murdare, painea era mutata de la o masa la alta in functie de cat mnancai din ea, bauturile trebuia sa te duci singur sa ti le aduci de la bar pt ca chelnerul este un om mult prea ocupat, stersat si obosit inkat nu se mia poate complika si cu aceste lucruri... vorba aia, lucreaza 6 ore pe zi, in fiecaree zi.. 2 ore dim, 2 ore la pranz, 2 ore seara. Nesimtirea continua pana la faptul ca daca la 19.59 tu erai la masa iar la 20.00 se termina programul de masa erai cam dat afara cu forta. Tot pe acelasi principiu, la 19.45 nu mai erai primit pe motiv ca nu ai timp sa termini pana la 20.00. Oricum, multumim celor ce s-au ocupat in detaliu de aceste conditii si "facilitati" acordate studentilor .... :) NOT

in rest, a fost o saptamana de faina. am revazut pt a doua oara Transfagarasanul... Balea Lac si Balea cascada sunt 2 locuri pe care nici un roman nu ar trebui sa moara fara a le vedea... este ametitoare imaginea lacului limpede si rece la peste 2000m altitudine inconjurat de muntii invaluiti in ceata... mai apoi am coborat la baraj la vidraru (167 m inaltime) si mai departe spre Curtea de Arges si Cozia... la prima puteti vedea pietrele funerare ale lui Radu de la Afumati, Neagoe Basarab si a sotiei acestuia Despina Doamna precum si ai regilor Romaniei Ferdinand, Carol I, regina Maria si Elisabeta iar la Cozia pe cea a ctitorului ei, Mircea Cel Batran. Excursia de o zi s-a terminat cu vizitarea manastireai Turnu, uimitor la aceasta este existenta a 2 biserici suprapuse, la et 1 si et 2 :) in rest, flori si liniste ca peste tot :)

Celelalte zile au fost petrecute dansand prin ploaie, cantand pe bancile din fata hotelului Lotru, incercand sa ajungem pe vf Dalmei sau culegand mure (eu m-am bagat doar la mancatul lor) ori lenevind pe o paturika la umbra. pounctul culminant a fost miercuri seara (dupa calificarea Stelei in Champions League) cand a fost organizat un mare foc de tabara (intrerupt pret de o jumatate de ora de o ploaie puternika de vara) ce a tinut pana spre ora 3.30 dimineata.

ce mi-a placut: transfagarasan, balea lac, balea cascada, barajul vidraru, manastirea Curtea de Arges, Cozia si Turnu - fetita ce vindea concentrat din esenta de pin si brad - focul de tabara - paraul din care am baut apa din mijlocul padurii - murele culese de albinutza - albinutza stand in poarta la meciurile de fotbal - atmosfera studenteasca - iarba verde - cantecele in plina strada - vocea tipei din Arad si multitudinea cantecelor de cantat in jurul focului pe care le stia - fulgerele si tunetele din miezul noptii - licurici licurici licurici.....

ce nu mi-a placut: serviciile, de la restaurant pana la conditiile din hotel, discoteca organizata in cadrul statiunii si orele petrecute in RATA de la Voineasa la Rimnicul Valcea

recomand: o masa la restaurant "La Marmote" in Sinaia

am avut si eu o Stea.. Steaua Bucuresti

2007-08-15T20:51:00.000+03:00

tin minte ca eram foarte micutz si ma uitam la televizor la fotbal, de placere. entuziasmul oricarui copil era sa-ti vezi favoritii dand goluri, jucand frumos, driblinguri, pase pe jos si rapide, centrari perfecte si goluri din foarfeca.... un singur nume era pe buzele tuturor... Steaua Bucuresti...... lacatus, bogdan stelea, filipescu, dan petrescu, ilie dumitrescu, jean vladoiu, adi ilie, militaru.. and so on. eram atat de innebunit incat plangeam de fiecare data cand steaua lua bataie.. "prostilor" strigam la ei !!! dar oricum nu conta, pentru ca oricum ei pentru mine erau niste modele iar meciurile chiar dak erau pierdute nu erau niciodata plictisitoare.... prin asta a cucerit Steaua sufletele atator romani, prin spectacol, prin fantezie si eleganta in joc...
.....
au trecut 14 ani de cand spun cu mana pe inima ca sunt stelist, 14 ani de mers pe stadioane, de ragusit la fiecare meci mai important.... ca sa ajung acum sa vad o Stea lipsita de vlaga, fara idei, fara stralucire, fara vointa si determinare. un joc haotic, o mare dezamagire... o echipa cu niste jucatori impresionanti ca individualitate dar facuti praf de un antrenor incapatanat si slab pregatit... unde este jocul nostru la firul ierbii, unde sunt pasele 1-2 in fata careului advers, unde e acea bucurie de a juca fotbal? nu mi-a placut niciodata jocul defensiv, nu mi-a placut sa joc fundas dreapta desi nea Traian stia ca ala e postul pe care joc foarte bine.. nu mi-a placut si m-am lasat de visul de a fi fotbalist.. tu de ce nu renunti?
Gica... lasa-ne

d3 ce ? !

2007-08-14T20:01:00.000+03:00

pentru ca uneori simt nevoia sa scriu toate lucrurile pe care nu apuc sa le spun, pentru ca e fain si la moda, pentru ca e colorat, pt ca el nu-mi reproseaza nimic, pentru ca ma asculta, pentru ca-mi aminteste lucrurile exact asa cum le-am simtit la un anumit moment, pentru ca povestile se repeta insa de fiecare data traite altfel, alte sentimente dominante, alte emotii, alte dorinte, pentru mine, pentru curiosi... pentru ca daca nu blog atunci ce?...

am inceput sa scriu, ca majoritatea dintre noi pe 360yahoo... acum 1 an si jumatate, destul de rar insa, doar lucruri personale, doar sentimente triste.... pagini umplute noaptea tarziu pe zgomot de guano apes, vita de vie, bug mafia si multe altele.. pagini triste in marea lor majoritate. Acum, blogger? da... simteam nevoia de o schimbare, de un alt host si de o interactivitate mia mare cu ceilalti utilizatori.... simt nevoia de bloguri vesele, imi e dor